Melek

Cătră tine dacă viu
Ca în hagealîc pornesc.
Calul mîn ca un zurliu
Căci ești doamna ce-o iubesc.

Pîn' la ultima para
Mă tocmesc cu lăutarii
De-ți împac meterhanea
Ca să nu mă dai uitării.

Iară paserea moțată
Ce stă în mal de ostrov,
Oh, ibovnică, îți cîntă
De iubire și liubov.

Ah! Iubita mea Melek.
Ca de farmece lovit
Eu amarul îmi înnec,
În cîrciumă cuibărit.

Inima-mi cea sîngerîndă
La picioare ți-o așăz.
Doar nu-i mai mare osîndă
Decît ca să nu te văz.

Ci întoarce-te Melek!
Chiar de-s ăl mai păcătos,
Viața nu pot să-mi petrec
Făr' privirea-ți de-abanos.

(Iași, 22 aprilie 2008)