cu ochi de şoim
cântăresc aburul care se ridică
din laptele nopţii
când văd că e verde
mă ridic graţios cu singura-mi aripă
peste pământul strâns de corsetul
zăpezii
şi zbor
sau poate alunec
însoţit de năluci parfumate
în palma unei dimineţi ce m-aşteaptă
să stăm lumânări la capăt de lume
acolo unde viaţa
ca un păianjen
pleacă din tine
pe un fir de mătase...