nu mai deosebesc vocile
psalm
când te caut în garaj domnul meu
carcasele zdrobite cântă
un cântec al uleiurilor negre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare trebuie să mai uit
să mă trimit iar departe
cum se trimit ambulanțele iarna
***
părintele meu
tot ce știu despre tine se amestecă lent
cu ce văd
peste pomeții mei cade ninsoarea
blândă cât o îngenunchere în taină
ce frumoși erau anii tăi
nunta din Cana
uneori simt primăvara cum intră în pomi
din biblie
***
câteodată mă așez încă tânăr pe pat
ești pe un post travel
nopți primitoare
dincolo de voi am voci calde
vino doamne să vedem ce este stricat
pentru că te caut ca o fetiță care scoate limba
când colorează
Poezie:
Comentarii
„când te caut în garaj domnul
Adriana Lisandru -
„când te caut în garaj domnul meu
carcasele zdrobite cântă”
...
m-am șters la ochi degeaba, versul tot acolo e...
Paul, să-i dăm psalmului ce-i al psalmului, și mașinii o husă nouă.
păcat, mare păcat de strofele 2 și 3...
și hai,
Adriana Lisandru -
și hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
dar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
Adriana,
paul blaj -
Adriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
gând bun!
aaa, mărtirisesc
Adriana Lisandru -
aaa, imanență, spui...
mărtirisesc că până acum nu m-am gândit că o caroserie poate acționa prin sine însuși și nu știam nimic despre natura sa proprie.
așa că imi cer scuze și mă mulțumesc cu strofele 2 și 3. :)
p.s.,
paul blaj -
p.s., cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu. nu vreau să transorm subsolul acestui text în Vrei să fii Miliardar!
mă bucur când intervii. înseamnă că rezonezi cumva la ce scriu în text.
nemulțumitului i se ia și ceea ce are... :)
te caut pana si-n garaj domnul
Raluca Blezniuc -
te caut pana si-n garaj domnul meu
carcasele zdrobite par discuri vechi
un cântec al uleiurilor
apoi adorm cu metalul stâlcit sub brat
vei fi sprijinul meu
cand oamenii ma uita
trimite iar un semn de departe
cum se trimit ambulanțele iarna
părintele meu
tot ce știu despre tine se amestecă lent
cu ce văd
dar ce frumoși erau anii tăi
nunta din Cana
uneori simt primăvara cum intră în pomi
din biblie
câteodată mă așez încă tânăr pe pat
ești pe un post travel
nopți primitoare
calde voci
vino doamne să vedem ce este stricat
pentru că te caut ca un copil care scoate limba
când colorează
„cred că internetul îți poate oferi
Adriana Lisandru -
„cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu.”
... :)))ooof! m-ai dezarmat! am vrut să-ți răspund, Paul, dar mi-am amintit de-o vorbă, anume: „pentru ca ironia să aibă farmec, e nevoie de (cel puțin) doi oameni. :)
iar tu îmi ești drag, știi asta.
Adriana,
paul blaj -
Adriana, nu trebuie să te superi dacă un autor refuză să îți urmeze sugestiile... Oricât de justificate ți se par ție în acel moment. Semnalarea lor cred că este suficientă. Iar cel care a scris poate va reveni sau nu pe text. Este opțiunea lui. În cazul de față a mea. Cât despre ironia în doi, ai fost răutăcioasă:)
și tu îmi ești dragă, mie
Paul 1) nu m-am supărat. 2)da... ai
Adriana Lisandru -
Paul
1) nu m-am supărat.
2)da... ai dreptate.:)
ok,
paul blaj -
ok, atunci pe viitor să fii cuminte:)