imaginea utilizatorului Anonim

O flacără de Rusalii ca un porumbel

Anonim -
***

lângă marea Tiberiadei
ucenicii stăteau împietriţi
fiecare auzea gândurile celui de lângă el
le simţeau cum cădeau ca nişte pietre
în prăpastia căscată în priviri
Isus le rostogolea până sus
le poruncea să stea neclintite
pe dealul Golgotei
pietrele încremeneau

şi se făceau sângerii
cum e carmâzul
sunt păcatele noastre
auzea fiecare în celălalt
un glas ca un ecou
din prăpastie

plângeau
el îi privea şi lăcrima
prin lacrimă zbura un porumbel alb.

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

exces

Ioana Geacar -

Prima parte a poemului e bună, dar apoi îl sufoci metafizic! Prin exces de simboluri religioase şi se-ntâmplă să ai efectul invers!!! Pentru mine poemul se termină la "prin lacrimă zbura un porumbel alb", deşi ar fi mai bine sa nu fie nici repetitia pe lacrima, cred că întotdeauna e loc de o variantă mai bună! :)

poziţia de drepţi!

Tudor Cristea -

Aceste conformări bruşte şi totale faţă de observaţiile din comentarii nu mi se par recomandabile. A lua poziţia de drepţi în faţa unei sugestii, oricui i-ar aparţine ea, mi se pare o soluţie păguboasă. Dovadă - textul e acum, după amputarea sugerată de Ioana (o poetă care ştie ce spune, dar asta e o altă problemă), mult mai slab ca la început. E, pur şi simplu, neterminat.
Faţă de asemenea atitudini, e preferabilă cea luată de Ioan faţă de observaţiile mele critice: m-a apostrofat, apoi a dat fuga (el sau Lăcătuşu, nu mai ştiu care, sau poate şi unul şi altul) la un text al meu şi mi-a spus că e slab. După care mi-a trimis prin e-mail, amabil, primul număr al revistei pe care a făcut-o să apară. Şi pe care eu o voi discuta, probabil, în proximul număr din "Litere".

am uitat!

Tudor Cristea -

Am avut intenţia, de când am citit prima data textul (nu era încă niciun comentariu) să sesizez un dezacord. Iată:
"lângă marea Tiberiadei
ucenicii stăteau împietriţi
fiecare auzea gândurile celui de lângă el
le simţeau cum cădeau ca nişte pietre"
Mie mi se pare că "le simţeau" trebuie să se acorde cu "fiecare", iar nu cu "ucenicii". Deci să fie la singular. Altminteri, avem un anacolut. Şi, în plus, "le simţeau cum cădeau" nu sună bine.

Dorel,

Ioana Geacar -

eşti maliţios cu "poziţia de drepţi" (n-am cerut-o nici elevilor mei, nicagda :)
Zici c-a reacţionat prea repede, tu si fi vrut mai încet. Eu uneori amân şi uit şi e mai rău. Rostul unui atelier e să ne vedem şi propriile greşeli în textele noastre din comentariile celorlalţi, un lucru extraordinar în contextul absenţei cu desăvârşire a redactoruilui de carte din edituri!
Mă bucur să te văd aşa activ pe net! Salutări cu porumbel ţie şi tuturor celor pe care i-am supărat!

Dorel, subiectul

Ioana Geacar -

subiectul ăla e subînţeles, "ucenicii", pe mine nu m-a deranjat că e aşa "împletit", deci nu văd dezacord acolo, nici anacolut, atât. Îmi place şi sunetul ăla, probabil pus inspirat acolo, nu căutat "le simţeau cum cădeau", sunetul căderii, al spaimei. :) Dar fiecare cu părerea lui. Sper să mai vedem şi alte păreri :)
ce sună mai bine: "le simţeau cum cădeau" sau "le simţeau căzând" ?
În final păererea autorului contează :)

Nu sunt supărat. Din contră. Dorel

Ioan Barb -

Domnule Cristea, înainte de toate menţionez că eu nu am comentat textul d-voastră, doar am avut o poziţie, firească, de altfel, când m-aţi desfiinţat, spun eu, nejustificat. Oricum, acum realizez că trebuie să vă mulţumesc pentru că aţi avut bunăvoinţa şi mi-aţi încadrat textele la categoria "mediocre" ceea ce îmi lasă posibilitatea să mă ambiţionez să scriu mai bine, poate îmi acordaţi o şansă, nu ştiu. Eu n-am scris poezie o perioadă de peste un deceniu şi mi-a fost greu să revin. Consider că orice impuls dat din exterior, mai ales critic, este binevenit pentru un om ca mine. Sunt capabil să recunosc întotdeauna când greşesc dar nu renunţ niciodată.
Cu privire la modificarea textului am simţit că ultima parte era forţată şi chiar doream să renunţ la ea înainte de a o posta aici. Observaţia mi-a comfirmat doar faptul că amputarea era benefică şi necesară. Nu-mi modific aşa de uşor textele dacă nu sunt convins că este necesar. Cu privire la dezacord - consider că este corect aşa cum este în text. Câte dezacorduri sau greşeli gramaticale aţi găsit în textele mele postate aici. Au fost unele neglijenţe, foarte rar, la tastare, dar atunci când le-am observat sau mi-au fost semnalate le-am eliminat cu promptitudine. Cu privire la tehnica de abordare a textelor, dacă dumneavoastră consideraţi că aceasta există, am încercat întotdeauna să fiu actual, raportat la ce şi cum se scrie astăzi. Nu pot aprecia în ce măsură am reuşit. Mai este şi cititorul care ne cenzurează citindu-ne sau ignorându-ne. Ar trebui să lăsăm poezia, dacă există, să se descopere singură. Eu vă mulţumesc pentru că aveţi amabilitatea să mă citiţi. Să nu consideraţi aceasta nici o capitulare şi nici o amabilitate ci ca pe un adevăr pe care simt nevoia să îl afirm public.
Cu privire la revistă vă rog să o consideraţi un început stângaci într-o perioadă de criză, în condiţiile în care în judeţul în care trăiesc mai apar doar două sau trei periodice. Când apar. Nu v-am trimis revista nici din mândrie, nici din aroganţă ci din politeţe. Dumneavoastră, domnule Cristea, puteţi spune ceea ce doriţi. Mie nu-mi stă în caracter să arunc cu pietre, dar recunosc, uneori mă aprind. Sunteţi liber să spuneţi ce doriţi. Despre mine, despre textele mele, despre revistă... Şi încă ceva. Cred că n-ar fi rău să renunţaţi la masca de "dur" şi să redeveniţi poetul, criticul, omul de litere plin de sensibilitate pe care îl ştiam. Cu toată stima, Ioan.

nu știu

Virgil Titarenco -

nu știu cum a fost textul inițial dar ceea ce știu este că acum este slab. a scrie texte cu conținut sau elemente religioase, biblice, iudaice, etc, este foarte greu și pretinde o abilitate deosebită pentru a spune ce nu s-a mai spus sau a spune ce s-a mai spus sub o formă inedită, intrigantă și care să depășească prin semnificație temperatura emoționalului religios, și, în ultimă instanță să nu plictisească.

pe bune

Andu Moldovan -

cine mai citește așa ceva? eu, evident din greșeală sau din curiozitate
stimabile, matale ai citit psalmi? stii ce sunt aia psalmii? cu exemple?
un text foarte slab
de fapt un text incredibil de extraordinar de slab, iar ca să fie ok aș înlocui în strofa a doua carmâzul cu smărcâzul.
Sfatul meu, renunță să mai scrii asemenea texte.
Păstrează-le pentru când o să fii bătrân bătrân de tot să le testezi pe strănepoți
Pe noi dacă poți să ne scutești... mersi
Andu

trasul la aghioase

Virgil Titarenco -

Şi la urma urmei e ca în lirica de dragoste. Tu îi spui că o iubeşti, ea îţi spune că te iubeşte. Vă daţi ochii peste cap iar noi căscăm. Să nu crezi că în ce priveşte Dumnezeu nu e la fel. De aceea cască oamenii în biserică. Apropo de căscat în biserică. Ştii expresia românească "a trage la aghioase"? E un idiom care înseamnă a căsca şi a picoti de somn. Ştii de unde vine? De la cuvîntul grecesc aghios. Ştii ce înseamnă aghios în greceşte? Înseamnă sfînt. Şi vine din liturghia ortodoxă cîntată în strană. Poporul de rînd nu ştia greceşte sau slavoneşte cînd vedea preotul cîntînd liturighia. Dar îl vedea pe preot picotind de somn şi tot spunînd aghios, aghios. Şi în mintea lui românul nostru de rînd a asociat aghios cu plictiseala şi somnolenţa. De aici a trage la aghioase. Vezi aşadar că mare ispită e să plictiseşti sau să adormi pe ceilalţi cu literatură religioasă scrisă (sau cîntată) prost. Şi e păcat. Părerea mea.