Oamenii care mai cred în iubire
...
Oamenii care mai cred în iubire
îşi cumpară dis-de-dimineaţă mantale de postav.
Le târâie odată cu bocancii grei de-nfundare
până la uşile rabatabile în care intră,
le rotesc pueril vrând să iasă prin geamuri.
Oamenii care mai cred în iubire
se duc la amiază cu burţile la soare,
îl privesc drept în ochii lui de Argus
îngânându-l peste ierburi obeze de căruţe
trase de asinii cu copite rogvaivice.
Oamenii care mai cred în iubire
sunt obosiţi seara bună lângă burlanul galben
de lună plină prin care, în aval,
le şuieră balenele albastre ale înţelesurilor.
Şi-s oamenii care mai cred în iubire,
nopţile cernute şi discernute de aer
adânc în magma pulsatilă de cer
acolo unde neacolo adevărul pândeşte.
~
- 296 citiri
rogvaiv
Cristina, ăsta după mine e un poem care ar fi putut fi dacă nu ar fi fost scris, nu așa în orice caz.
Dezlânat, adesea incoerent, neclar (vezi mai ales strofa a doua) poemul este departe de a-mi spune altceva decât că ai vrut să ne spui ceva interesant, ai avut o idee, dar totul s-a terminat când ai început să scrii.
Andu
iti dau dreptate. de ce? pentru ca poemul acesta vrea sa spuna ca nu ordinea civintelor si a lumii au importanta pentru oamenii care mai cred in iubire. ci numai adevarul acesta ascuns. daca impresiile tale( mai putin cea ca nu trebuia scris, asta eu am decis)sunt de incoerenta, am reusit un mesaj...:)
da, mai ales strofa a doua, arata nepasarea intru altceva decat iubirea.Asta am incercat. Nu ti-a placut, regret.cu stima, cris
*
cuvintelor*
desi nu ma incinta cine stie ce nici poemu asta,
e mult mai ok decit precedentele. se vede usor usor o schimbare. v-ati mai debarasat de toti termenii aia pomposi si g(re)oi. cite-un pic, cite-un pic
multumesc, dihanie
eu ma straduiesc! vezi bancul domnului Gorun.:)
părere
acest poem are un aer artificial. afirmația mea vizează și poemele valutare. intenționam să spun asta încă de la începutul seriei însă autoarea e predispusă la răspunsuri chipurile amical ironice dar din care răzbate țîfna deși încearcă să o camufleze cu expresii pretențioase. o face și la ultimul poem din serie -„aş fi vrut să sugerez relativitatea temporală în tranziţia de la un eu la altul, ca şi cum timpul nu este cel autoritar ci substanţa spirituală...”
e drept că în ultima vreme răspunsurile ei sînt mai temperate dar încă ne sugerează că nu ea e de vină pentru stilul abracadabrant ci incapacitatea noastră de a ne adapta firescului într-un bazar al bizareriei.
iată ce ne spune și aici „pentru ca poemul acesta vrea sa spuna ca nu ordinea civintelor si a lumii au importanta pentru oamenii care mai cred in iubire.”
-„aş fi vrut să sugerez.../ pentru ca poemul acesta vrea...”-așteptăm și reușita!
o să mă opresc la cîteva expresii ... nici nu știu să găsesc termenul – alambicate/căutate/anagrame/dicționariste (na că m-am molipsit)/sterile/etc. altfel spus, fără logică, ca nuca în perete dar poate cine știe, noi sîntem de vină că nu vedem decît o ușoară urmă pe tencuială și nu profunzimea (pînă la armătură) pe care autoarea mizează.
„bocancii grei de-nfundare”
„se duc la amiază cu burţile la soare” – evident și căratul burților e o stare!
„ierburi obeze de căruţe”
„copite rogvaivice”
„balenele albastre ale înţelesurilor” – aș spune înțelesurilor RGB-iste/CYMK-iste/Pantone 128 sau de ce nu Duotone pentru o vizuală încifrată pe care să o putem justifica academic în caz de nereușită.
„cernute şi discernute de aer”
„magma pulsatilă de cer”
„acolo unde neacolo adevărul”
Doamnă, acolo unde neacolo să fie! Haram!
aş răspunde...
HARÁM, (1) haramuri, s.n. (Reg.) 1. Vită slabă, prăpădită. 2. Jaf, pradă. ♢ Loc. adj. și adv. De haram = (lăsat) la voia întâmplării, fără stăpân, expus jafului. ♢ Loc. adv. De haram = de pomană, degeaba; pe nedrept. ♢ Expr. Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce ori de haram a fost, de haram s-a dus = lucrul câștigat pe nedrept se pierde precum s-a dobândit. Haram că... = păcat că...; degeaba... Haram de... = vai de... – Din tc. haram „ilicit, prohibit”.
dar nu pot, pentru că:
1. eu cred in bunul simţ conform căruia într-un site literar comentariile se fac la text nu la autor, nu personal cu calificative. eu, una, aşa procedez.
2. comentariul la text musai să fie pertinent nicicum subiectiv şi plângăcios a neputinţă.
3. nu-s nici ţâfnoasă dar mai ales nu-s vindicativă. şi sunt, v-aţi adresat impersonal unei autoare din lună.
Mulţumesc de comentariu amplu dar era suficient un cuvânt:
HARAM( de dvs).
v-a caracterizat literar, domnule stimat, Vlad Turburea.
vlad turburea, sintem de acord cu dumneavoastra
punct cu punct