Îmi spunea cineva că în poezie nu are ce căuta ,,pare", ,,parcă" :) Nu stiu dacă să îi dau dreptate sau nu, însă am încercat primele versuri fără ele:
,,o linişte din care aud
un pas grăbit de om" :)
Poemul îmi sugerează un fel de înţelepciune si de iubire pe care le aduce bătrâneţea, o anume singuranţă a unei perioade linistite. Nu sunt sigură :) Tu mă provoci mereu la căutări si la iluminări. Remarc versul ,,gândul nu doare gândul ucide" Cred că aici e of-ul în jurul căruia se ţese poemul.
As renunţa la comparaţia ,,sunt ca o frunză de toamnă" si as transforma-o în metaforă: ,,sunt o frunză de toamnă ", mai ales că mai este si mai sus o comparaţie. Sunt doar păreri, doar stii :)

Cu drag de scrisul tău, Mariana.