Pianistul din mall
încleştari
s-au înălţat de pe pământ
toate merele deschise fluturi
şi-am văzut cum oamenii s-au strâns în lămpi unul lângă altul
să le facă lumini albastre de veghe
"mămăiţă, ţi-am găsit ciorapi de bumbac"
mămăiţa are gumari transparenţi să nu lase urme în lucruri
am văzut doar canarul cel vechi de-o mie de ani
îndoind încă o dată grilajul mâinilor
ca pentru plâns
pianistul din mall atârnă jumate în partea lui oarbă
spărtura de şarpe cântă cu mult mai frumos
când îi ajunge la mână
pe-acolo înghite orice la fel de uşor
ne ducem unul câte unul pe-o mânecă suflecată
dimineaţa
oglinda abia mai fumegă
te trezeşti mereu în frig
cum ai desprinde o pasăre încleştată
de primul răsărit de soare
~
- 160 citiri
un poem
care ma duce cu gandul la onirism data fiind intertextualitatea, insa metaforele sunt atat de energice incat ma determina sa resimt inclestarea vie. este un poem remarcabil cu un final carnal in efect. cred ca voi prelua frumosul cuvant al Ioanei: congrat!:)
cristina
Iti multumesc, ma bucura comentariul tau cu atat mai mult cu cat am impresia ca intre mine si poeziile-mi s-a insinuat un mare gap, care provoaca reactii de indepartare. Senzatia asta de irealitate/ onirism nu-i neaparat ceva dezirabil/ estetic etc. Am speranta ca nu-mi voi indeparta totusi cititorii.
***
mie îmi plac pianiștii din mall. cîntă pe gratis.
cred
ca tocmai iti manifesti oglinda eului liric, ceea ce nu e indepartare ci conturarea personalitatii scrise. ma numar printre cititorii tai!
***
nu stiam.
ii gasesc interesanti, pana acum am vazut/ remarcat (mai degraba) doar "challenged people" facand asta - cred ca e intamplator, dar am vazut orbi, persoane fara un picior si chiar fara cateva degete cantand la pianul din mall. de-aici mi-a venit ideea "sparturii", la cei vazuti de mine era chiar eroica.