iată că într-o zi când încercam să mă caut am găsit în haina ta dosită într-un colţ de prăvălie/ un pui de arici. mi se arătase la început aşa o tristă umbră. un fum parcă să zic urca sau cobora din tavan. spre lustră un freamăt de necuprins. am zis să fie! şi-am rupt tăcerea sâsâind precum un şarpe. O/ şi iată cum părăsind din mine marea emoţie/ m-am trezit hoinărind ţinând de mână o creangă de alun/ spre o senină vale plină de rouă şi de stele. şi pe unde hoinăream ne întâlneam noi doi la aceeaşi uşă . amândoi eternii privitori ai unei singurătăţi luciferice. noi doi cavaleri ai bestiei. iată conversam fără imagini. în lipsă de soare un luvru cu ziduri măreţe. ne-am întâlnit ca doi pelerini de data aceasta pictaţi în anotimpuri stăteam de vorbă dezbrăcaţi. la o ceaşcă de ceai fuzionam în decor lumea noastră.