plouă cu dragoste
lui
când tu te apropii
toamna se dă la o parte
depărtarea e cerc aruncat de delfini
aşteptării
te visam între cânt şi tăcere de mult
nu ştiam
ce lumină pierdusem
prin rana aceea dintre moarte şi dor
când ai venit s-a lăsat o mirare
ca o strigare albastră de păsări
ca o punte subţire de in
între două vârtejuri de spaimă
o ruptură de gânduri timpul strâns într-un nod
lângă drumul de ieri
nicăieriul săpa
ascunziş
mă ridic
se acoperă vremea
cu ape senine
plouă cu dragoste
peste tot ce nu ştim
să uităm
~
- 202 citiri
toarnă cu love habibi
când tu faci pași
toamna mișcă din ponderale
punctul de la A la Fe pare un bombon fără miez
pentru delfinuții
înzăpeziți
ascultam REM noaptea cu tine de la origini
aveam carențe
la socoteli nu ieșea
pe axa frăsuneală harneală sluj nik
totuși te-ai împiedicat
m-a zăpăcit gestul
și pe niște păsări colorate
între noi o funie
ne tulbura
o liniște ca un taximetrist ascultând reggae
înpumnea clipișoarele
pe lângă ulița principală
oreste
se lepăda de sine
mă aburc pe picioare
risc
dar vremea e bună
toarnă cu love habibi
peste
dacia mea 1300
Paul
huh? ai gresit butoanele sau a derapat Dacia?
turbanul, da da da , turbanul
eu sunt doar o mimoză:))
nu te mai comporta
ca un copil de cinci ani...
acum ce urmeaza? sa imiti camila?
poți să faci precum cămila:))?
se pare că la tine chiar e aversă mare. dar eu sunt prea bine dispus:)
nu a mai ramas nimeni la gradinita
sa se joace cu Paul, va rog? ca eu, sub turban, n-am codite...si trebuie sa fie de-a dreptu plictisitor...:(
mai întreabă:))
:))