poem valutar

L-am rugat pe Edmond să-mi aducă din Olanda o bucată de bicicletă, din Rotterdam să-mi aducă.O gravă bănuială că ar fi frecventat un distins bordel mi-a întrerupt următoarea scrisoare şi sentimentele normale au alunecat pe stupida petală de lalea pusă la presat în ultima carte dăruită de el.Ca şi cum bucata de bicicletă mi-ar fi readus un criptonim uitat, ca beatitudinea amnezicului în secunda în care îşi aminteşte cum se numeşte, ca acel sfârşit binecuvântat al şoarecelui în gura motanului, crănţănit izbăvitor.
Vreau bucata din bicicleta mea olandeză, vreau capitalul meu nevărsat la banca proştilor lumii, vreau culoarea rotterdameză, lumina aceea de maree portuară permanentă.
Şi dacă Edmond în bordelul distins, în timp ce leneş îşi scoate bancnota din portofelul albastru dăruit de mine în zodia racului proscris, dacă exact în acea secundă îşi va întoarce privirea spre mâinile lui prelucrătoare diferenţelor de curs valutar, voi continua scrisoarea cu descrierea momentului în care îşi plătea târfa de lux cu bucata ruginită din bicicleta mea olandeză.