imaginea utilizatorului Djamal Mahmoud

Poemul apei

Lui Robert Şerban

1– Primul pas

cârduri de păsări acoperă cerul
întunericul
un spongier care soarbe cu însetare
pământul
îmi amintesc
primul strigăt
primul pas şi prima cădere
coloane de oameni
se propulsează pe cărări
apele se fugăresc spre oceane
se izbesc de maluri
apele se absorb
de ţărână şi de rădăcini...

2 – Orbirea

se desprind apele de nori
se desprind culorile de ape
erup sunetele din pământ
plecate văpăilor
simt razele sub tălpi
îşi îndreaptă privirile deasupra
orbite de iluzii
întind braţele învolburate
în toate direcţiile căutând lumina...

3 – Primul cerc

desprins de umbră
părăsesc stâncile ghemuite
ies din pereţii abrupţi
mă scutur de laturi
şi de muchii
furtunos
mă ridic în întâmpinarea ploii
rotindu-mă spre adâncuri
spre primul cerc...

4 – Cercuri

curg apele în palme
tac rădăcinile sub tălpi
se ridică frunţile spre cer
se pleacă frunţile spre pământ
cercuri
de sunete
şi de tăceri
în glasul zidului sub ploi
în glasul ploilor peste zid
cercuri
cercuri de sunete şi de tăceri...

Comentarii

Stimate Djamal, Eu mereu am citit

Stimate Djamal,
Eu mereu am citit cu drag poezia Dvs că am simțit cum vine din suflet către suflet.
Mă refer aici la poemele Dvs scurte și foarte scurte.
Însă când scrieți ceva mai mult, ca aici, începeți să supra-utilizați elementele de legătură, nu mai sunteți lejer în exprimare și supra-utilizați prepoziții de tot felul care mă îndepărtează de lectură. Dvs. ați scris aici 40-50 de versuri folosind poate tot atâtea, luate laolaltă 'pe'-uri 'spre'-uri 'de'-uri și 'din'-uri. Ați specificat și ați localizat atât de mult, ați fost atât de exact în exprimare Domnule Djamal, încăt ați reușit să închideți poezia într-o pușcărie undeva departe, la capătul unei păduri de țepe, păzită strașnic de pe-uri și de spre-uri.
Margas