respiraţie de toamnă-
nimicul printre veşnicii
drum fără durere croieşte

cercuri concentrice
timpul
lunecă printre bătăile tobei
un taiko solo
tatuează buricul muntelui

titirezul
picături de lapte
împrăştie
pe feliile de pepene verde
sâmburii par nişte flori purpurii
asemeni
unor koinbori stau atârnate de ramuri desfrunzite

pătrund în miezul toamnei
clopoţei de vânt ating negura dimineţilor

un cocor orb stă pe marginea prăpastiei
frica de iad
nu-l trage înapoi

pipăie pietrele
un roşu jucăuş a înflorit printre nori
un verde prietenos îl ţine de o aripă
abastrul iubitor îl hrăneşte

flux de poeme
urcă dealul
cu împăcarea peste umăr
rotit
pe bolta argintie
deschide o poartă spre rai

nu mai mănâncă nu mai bea-
trăieşte un extaz desăvârşit
câţi ani au trecut