Să nu furăm enigma

Cumva, seara nu mai e seară,
ziua nu mai e zi,
tu nu mai știi,
ea nu mai știe,
se inversează polul orizonturilor.

Cumva,
rima nu mai are sens,
viața nu mai are valoare,
se termină visarea,
se termină nonsensul.

Cumva, avem parte de o enigmă. O furăm,
poate,
sau doar vrem,
să credem că enigma, că misterul,
că miracolul perfid și putred al vieții
ne aparține.

Să nu distrugem cerul din neștiință!