Fiecare casă va sosi cu şarpele ei.
Va fi ca o esenţă.
Se va închide cu lacăt, ca esenţele vieţii.

Această casă are gust de calciu.
Şarpele ei se hrăneşte cu lapte.
Sau cu stele de lapte.
Sau cu laptele Căii.

Iar aceasta are formă de stea.
Şarpele ei este bradul de iarnă.
Steluţa de sus
are dintele viu, cu venin.

Casa din dreapta are formă de vară.
Are forma aleasă a merelor dulci,
a cireşelor mici, din sidef.
Şarpele casei era pe aproape.
Sâmburii lor s-au aflat prea aproape şi ei.

Şi casa cea lată are şarpele ei.
În ferestrele largi,
luna îşi îngroapă umbra.
Câinii cei iuţi îşi îngroapă acolo vrăjmaşii.
Şi şarpele casei se întinde aici.

Deşi râde cu râs de castel,
casa ta e la fel uşoară.
Şarpele casei se-ascunde în turnuri.
Se coboară pe sine cu grijă.
Se adapă din cănile albe.

Şarpele casei e mai singur în casele lui.

Dinu Vacarasu