Ghiceşte-mi în cafea
sau în melancolie.
Nucile verzi mi le arată
şi a doua toamnă,
cu soarele întins pe genunchi.

Ca să pot linişti aceste chei singure,
ochiul să-l cred.

Ghiceşte-mi să văd lacom între tine
şi solemne orgolii.
De un cerb răsfirat în păduri,
ghiceşte-mi de celălalt,
de un trandafir ascuns, de o străină gură.

Urmează-mă apoi cu mişcări subţiri,
ca un fiu rătăcit către idolul tandru.

Haide
să scriem istoria acestui punct al nopţii,
să vânturăm sămânţa vederii
pentru zilele pline de văz.

Să aruncăm aceste trupuri,
acum şi în vecii vecilor. Amin.