și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale

citesc uneori cu lanterna sub plapumă
un fascicul cald
proiectat pe bolta cearceafului
undeva
lasată în urmă
acolo unde întunericul își face potecă
eu
aselenizez
printre gene
lumea cea de departe
seamănă din ce în ce mai mult cu a mea
oameni gigantici își lasă capul
sub seceta care lovește
până în pragul mall-ului
cu ușile grele, sculptate
catedrale adormite
cu spinarea arc
fetele își înfig adânc tocurile
în labele lor
aș lua un pahar
să torn în el
coco chanel
inele de enșpe mii de euro
benzină
bice
trei
până când pânza se va rupe
să pot lua o gură de aer
simplă și nepângărită
să nu mai existe
gândul ăsta
că toate încep să se asemene
cu timpul
am să gândesc la fel ca tine
mâncăm aceleași roșii
și respirăm același aer
milioane de plămâni
mașinăria asta infernală
în care orice gând
e reciclat
și apoi
mă retrag sub plapuma mea
aprind lanterna
în spatele pleoapelor
e universul


Comentarii
mi-a placut. eu aveam o
cristina stefan -
mi-a placut. eu aveam o veioza mica:)
ai cateva typo-uri
apleacă capul
că toate începe să se
chiar reusesti poezie de stare si aici e un final bun. l-ai crescut gradat.
dap. multam de atentionare. e
Oana Zahiu -
dap. multam de atentionare. e proaspat scrisa... so... nu ma pot abtine sa nu le postez imediat.
stiu!:) uite mi-a placut cum
cristina stefan -
stiu!:) uite mi-a placut cum ai creat izolarea de "robotica", ai repetat asta insa are un efect bun, nu stiu, dar parca inciti la imitatie, sa te azvarli cu o carte in mana sub plapuma si gata! acolo intelegi tot, nu?
mașinăria asta infernală
în care orice gând
e reciclat
și apoi
mă retrag sub plapuma mea
aprind lanterna
în spatele pleoapelor
e universul
un semn!
un titlu?
cristina stefan -
un titlu?
te rog sa respecti
Virgil Titarenco -
te rog sa respecti regulamentul in ce priveste titlul
uneori titlul nu vine...
Oana Zahiu -
uneori titlul nu vine...
si acum, ai putea scoate
Oana Zahiu -
si acum, ai putea scoate textul din santier?
poate sunt si temele bune
Raluca Gorcea -
poate sunt si temele bune pentru ca scot la iveala imagini frumoase,neasteptate.:) "Mancam aceleasi rosii respiram acelasi aer". da.
am avut probleme la citit, e
Cristina Sirion -
am avut probleme la citit, e insa intr-o nota personala, deci nu fac sugestii de modificare, iti arat doar cum mi l-am rearanjat ca sa vad cat e de frumos. iti jur ca pur si simplu nu vedeam desi era totul acolo.
citesc uneori cu lanterna sub plapumă
un fascicul cald proiectat pe bolta cearceafului
undeva lasată în urmă, acolo unde întunericul își face potecă
eu
aselenizez
printre gene
lumea cea de departe
seamănă din ce în ce mai mult cu a mea
oameni gigantici își lasă capul
sub seceta care lovește
până în pragul mall-ului cu ușile grele, sculptate
catedrale adormite cu spinarea arc
fetele își înfig adânc tocurile
în labele lor
aș lua un pahar
să torn în el
coco chanel
inele de enșpe mii de euro
benzină
bice
trei
până când pânza se va rupe
să pot lua o gură de aer simplă și nepângărită
să nu mai existe gândul ăsta
că toate încep să se asemene cu timpul
am să gândesc la fel ca tine
mâncăm aceleași roșii și respirăm același aer
milioane de plămâni
mașinăria asta infernală în care orice gând e reciclat
și apoi
mă retrag sub plapuma mea
aprind lanterna
în spatele pleoapelor
e universul
in rest, cum spuneam, sunt realmente bucuroasa sa vad cum s-a petrecut un fel de purificare in poezia ta - asta o spun foarte cinstit si detasat, dincolo de faptul ca oricum te citesc cu "un fel de" caldura, you know. de obicei citesc de cateva ori si ma frapeaza naturaletea cu care nu "faci" poezie, o povestesti de parca ar fi fost oricum.
evident, sunt prea timida ca sa trec de fiecare data si tot evident, o sa-mi fie jena si-acum. nu stiu de ce, la naiba, sunt chestii care n-are rost sa le spun decat daca e ceva de schimbat, right?
imi place mereu sa stiu ca ai
Oana Zahiu -
imi place mereu sa stiu ca ai trecut pe la mine, cristina