singura piele
***
de atâtea ori ar fi trebuit să vorbim
astăzi plutesc în tăcerea aceasta ca un galion
cu echipajul decimat de holeră.
nu vreau pânze nici o altă busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer
sparge ferestrele
am nevoie de tine ca de singura piele în care mai pot să-mi întorc
dimineaţa spre nord.
~
- 170 citiri
...
Îmi plac două versuri din această poezie:
"nu vreau pânze nici o altă busolă mai degrabă aruncă-mă-n aer
sparge ferestrele" - puternice, foarte libere, te cuprind.
În rest, dacă nu prea am intrat în contextul autorului, (apreciind starea autorului totuşi) am zis că e bine să-ţi spun ce mi-a plăcut mie şi ca să ştii şi tu asta.
cele bune.
bine ai facut, Silvia
si iti multumesc pentru asta.
Cosmic poetry
Finalul e ca o lansare pe orbită.
Calin
abia acum am vazu comentariul tau.
da, interesanta comparatie. :)