întunericul îmi frământa umerii
ca unui boxer gata să intre în luptă

gândurile mele făceau pluta pe vântul de afară

iubita se trezise
visase probabil de dinainte
tot poemul aceasta

o cunoşteam foarte bine
atât de bine încât ştiam că din câteva mişcări
s-ar fi putut construi pe pielea ei
o centrală atomică de culoarea porilor

a fost noaptea în care
eu şi iubita mea
ne-am privit în ochi stând spate în spate

noaptea în care dumnezeu
s-a îmbrăcat la cravată
la litere mari
şi a ţinut un discurs de tăcere

ventilatorul din cameră
s-a transformat într-o floare gigantică
cu care am fost de atunci la băute de foarte multe ori

spărgeam paharele şi îmi plimbam degetele peste cioburi
surâzând a moarte