imaginea utilizatorului Adrian A. Agheorghesei

Suspiciune

Adrian A. Agheo... -

Prin geamul căprui,
timpu' adânc cât o gură de metrou
ciopleşte marionete şi-nghite ventriloci.
Mă uit ca după ceva strâmt,
o linie blondă-şi rulează părăsirea,
rămân puncte puncte puncte
căprui.

Mă-ndeamnă vocea la privit –
pe brazi,
instalaţii de chiciură,
cu umbre-ncolăcite pe ceafă,
toţi bătrânii seamănă între ei;
clipind din politeţe,
mă simt locuit în lipsă,
nu-i vocea mea,
nu-i gustul meu,
nu-s puncte puncte punctele mele...
Încet, încet,
încep
să mă bănuiesc
de mine.

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

D-nă Ştefan,

Adrian A. Agheo... -

D-nă Ştefan, eu am spus că nu mă feresc de cacofonii, nu că le fac intenţionat. Deci, dacă e (şi este!) am scăpat-o. Am să rectific.
Credeţi că e necesar să mă urmăriţi cu tratate, pentru a mă prinde cu cacofonia-n sac? Le recunosc şi fără. Of, of...

domnule agheoghesei,

fără nume fără ... -

domnule agheoghesei, îmi place poemul. iată că nu-s singuru poet din iași. și timpu' larg e mai melodios decît timpul larg, dacă la asta se referea doamna ștefan. vedeți, alăturarea aia de l-uri nu ar fi sunat prea bine

Pe cuvantul meu de onoare daca

cristina stefan -

Pe cuvantul meu de onoare daca am urmarit ceva intentionat. am intrebat cat se poate de sincer, nu stiu, vreau sa aflu. de ce sa judecati mereu in rau tot ce spun? ok, daca indiferent ce spun vi se pare cu "bataie" asa um spuneati altundeva, mai bine nu mai comunicam deloc. si articolul dat e de prin 2003. deci vechi. nu era nici cea mai mica ironie. asta e! mai bine evit textele dvs. multumesc.:(

De alăturarea aia de "l" m-am

Adrian A. Agheo... -

De alăturarea aia de "l" m-am ferit şi eu, Matei, ieşind ce-a ieşit. D-na Stefan are dreptate, e o cacofonie (şi una destul de gravă), pe care am îndreptat-o (timpu' adânc). E o întreagă discuţie în legătură cu asta - dacă pe mine nu mă deranjează, asta nu înseamnă că pe alţii nu-i agresează; dar asta ar intră-n contradicţie cu opiniile şi credinţele mele (chiar dacă e mult spus "credinţă); să nu uităm ca este de preferat evitarea cacofoniilor, nu cred că este obligatorie, bla bla bla.

D-nă Ştefan,

Adrian A. Agheo... -

D-nă Ştefan, era destul să-mi indicaţi acea eroare. Nu să-mi veniţi cu tratate :). Asta m-a iritat niţel, nu faptul că mi-aţi indicat o cacofonie. Adică, aveati dreptate şi fără tratate :).

Mulţumesc!

eu chiar cautasem data fiind

cristina stefan -

eu chiar cautasem data fiind discutia anterioara. voiam sa stiu. ati interpretat gresit. imi pare rau. acum se practica un limbaj nonconformist, ceream doar o lamurire eventual sa nu fiu caraghioasa tinand cont de o chestiune care putea fi invechita. si eu multumesc.:)

pentru mine au ramas notabile

Virgil Titarenco -

pentru mine au ramas notabile expresiile „o linie blondă-şi rulează părăsirea” și „instalaţii de chiciură”.
Cumva „ciopleşte marionete şi-nghite ventriloci” mi-a sunat cam suav-prăfuit. sau poate l-am mai auzit pe undeva. sau poate ma insel.

Sau poate e şi perimat şi slab

Adrian A. Agheo... -

Sau poate e şi perimat şi slab versul ăla. Nici eu nu am fost mulţumit de el, nu sunt nici acum, evident, dar nu mai sunt dispus să bibilesc versurile ca altădată (măcar pe-atunci, contextul era unu clasic, iar vizavi de formă, se impunea). Azi, atât am putut. Mulţumesc de trecere, Virgil!

Doresc să fac o precizare:

Petru Dincă -

Doresc să fac o precizare: aşa cum spuneţi, domnule Adrian, cacofonia e un fenomen lingvistic nerecomandabil, nu o greşeală. E o greşeală, şi încă una intolerabilă, evitarea ei prin folosirea cuvântului ,,virgulă'' sau a acelui atât de supărător ,,şi'', atunci când nu-şi are locul. În cazul de faţă, cacofonia era supărătoare (cel puţin pentru persoane mai sensibile) şi e bine că aţi corectat-o.