imaginea utilizatorului Vladimir Negru

țara lui nu-știu-unde

Vladimir Negru -

sunt atâtea lucruri care mă uimesc
toamna asta nefericită ca sunetul unei flașnete
măiastra cu aripile ciunte desenată pe-un zid la Socola
bătrânelul acela blajin care cerșește la colț
și-mi zice c-ar trebui să mă las de țigări
fetița mea care crede că-i Dumnezeu
și-i oferă jumătatea cu mac a covrigului
ea care s-a căsătorit cu un olandez

îmi spun că nimic din toate acestea
nu este real că tu o să rămâi lângă mine
să-mi ții de urât până la capătul fricii
îmi vei povesti de unde-i mirosul acesta de violete
prin câte pustiuri de porțelan am întins mâinile
cine mi-a scrijelit pieptul cu unghiile căutând viață
cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii
care se aruncă de pe stâlpi din iubire
de ce umbra mea deghizată în trecător
adoarme cu genunchii la piept ca un copil speriat

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

Adriana Barceanu -

Pentru că rareori simt poezia intrând în viața mea cu atâta forță. Prinzi copilăria și naivitatea ei atât de direct alături de uimirea ta naturală în fața realului. Speranță abia vizibilă că iubirea ar avea un loc al jerfei… În fine, construcția poemului, coerența și siguranța peniței autorului merită semnalată prin o altă peniță. Remarc versurile de început a celei de-a doua strofă ‚îmi spun că nimic din toate acestea nu este real că tu o să rămâi lângă mine să-mi ții de urât până la capătul fricii’ Ele clarifică sfârșitul în aceeași umbră de mirare a începutuli. Cu drag, Adriana

pal emilian -

Personal, am rezonat cu poemul asta. Curge firesc, resemnat. Un poem linistit, fara impotmoliri, fara lucruri in plus.

Alina Manole -

Mi-a placut tot, in afara de "scrijelit", ca imi aminteste de mine :)). Si titlul, e cumva ciudat, parca merge si nu merge cu textul. Nu stiu daca am vreun vers anume pe care sa il remarc, fara sa rup panza poemului. Cred totusi ca e: "cineva mă va lămuri în sfârșit unde ajung oamenii" PS. Lasa-te de tigari, daca vrei sa iti dau penita :)).

Andu Moldovan -

Fain poem, asa, moldovenesc, agale... M-am simtit si eu chiar bine citindu-l si imaginandu-mi un vladimir romantic, ce mai viziune, zau! Se facea ca se pogorasera ingerii peste pamant ca sa ne dea un formular cu zece dorinte simple de completat in casute iar moise era legat de maini si de picioare ca sa nu poata sa urce pe munte, no way man! Poemul e construit dupa o reteta destul de simpla si iata, cat de bine este sa revenim la alchimia initiala. Cel mai mult mi-a placut insa versul de final al strofei intai, pentru ca este singurul care iese din previzibil, si este in opinia mea, sarea si piperul acestui poem numai bun de recomandate. Andu P.S. Alma, eu m-am lasat de tigari pe bune, da-mi mie penita :-)

Ancuta Leonard -

pe mine nu m-a convins acest poem. are o atmosfera voit cautata, de tablou dintr-ala de se vinde pe la targuri, celebrul peisaj in care pui toate ingredientele ca sa iasa ca la carte.

nincu mircea -

citind poemul imi dau seama cat de mult imi amintesc Iasul. ma intreb, pentru cei care nu au fost acolo, ce efect are citirea lui?

Adriana Lisandru -

Cristi, bănuiesc că doar din lipsă de timp nu ne-ai spus și nouă ce anume te-a impresionat.:) Dar sper că vei găsi trei minute pentru o notă lămuritoare. Și cred că ai împușca, astfel, doi iepuri dintr-un foc: i-ai face și autorului un serviciu, și ai respecta și o regulă a locului ( o regulă de bun simț, la urma urmei), care prevede că penițele nu se acordă fără justificare.

Vladimir Negru -

Ovidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?