e primăvară, mi-e pastel
cu rimă-n soare liber
din semeaţa frunte
curge veselia
cimitirului de la Săpânţa

sunt copaci pe străzi
frumoşi, fără ciori
şi ce cutezanţă partizană
a înroşit poezia...
genetică zeamă

mi-e patrie, mi-e relevanţă
înmugurită aproape să cânt
lila
sau lalu
sau trala

pune-mi un vals, domnule Tarde,
că oamenii-s harnici şi buni
şi-mi vin craii de la curtea veche
nechezând armăsarii nebuni

dansez...

dau -n floare cireşeii,
neagră, domnule Tarde,
condu-mă la uşă-n salon,
vom zbura necruţători funigeii
în această pelagră
perechi, perechi
de carton.