imaginea utilizatorului Adrian A. Agheorghesei

Text cu reşou şi plastilină

Când marea mea iubire s-a
stins pe-o parte şi-a ars pe
cealaltă, ca o
chiftea uitată pe reşou,

am scos aparatul din priză şi
i-am plâns mult rezistenţele spiralate.

Naiv ca plastilina,
le-am modelat zimţii în
toate formele decente,
până când am făcut colţuri în
mijloc. Şi
atunci,

fostei mele iubiri,
iubirii mele delicate,
acelui sentiment din beteală topită,
i-am împins două şuturi în cap
de-a văzut verde înstelat şi-a-nceput să
compună poezii cu
metaforă.

M-am rotunjit la o cană cu
ceai de fructe de pădure,
fiert între rezistenţele unor ochi
destul de
verzi.

Comentarii

Întradevăr, are metaforă, începi

Întradevăr, are metaforă, începi unităţile unu şi trei în dulcea limbă îmblânzită a cântecului dar pe urmă mi s-a părut că ai scris niţel cu picamărul(nu neg conţinutul poetic, m-a surprins stilul)...trebuie să fii niţel tehnic, puţin practic ca să înţelegi...ce te-ai face dacă te-ar citi unul de la începutul secolului trecut...?
totuşi ,ultima unitate nu are tandreţea strigată şi m-am bucurat.
Mi-a plăcut!

Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă

Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.

Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.

Merci de trecere şi comentariu!