tiparniţa
...
tiparniţa
înainte de a mă culege
îmi întindeam mâinile
picioarele buzele
până la capătul meu
aşezată în logotip
îmi mişc ochii
de la dreapta la stânga
şi văd zvâcnetul oxigenului
nu doare strângerea
nu ţipă fumegarea
în tiparniţă
sunt carnea spovedită
m-adulmecă foarfeca
şi eu constrânsă de margini
miros a foaie velină
cu litera morţii
bună de tipar
~
- 227 citiri
rotativa
am simtit cum te darui rotativelor, spre a iesi vazului ca o inlantuire de litere...
cred ca "daruirea", implicarea, e o parte importanta a actului poetic iar in acest poem ai surprins bine senzatia de sacrificiu din taina crearii, atunci cand lasi parte din tine in cuvinte, mi-ar fi placut insa un titlu mai sugestiv cu aceasta implicare, zic si eu dar tu esti autorul si stii mai bine.
in versul doi ai un verb la trecut, e singurul si parca strica putin ritmul poeziei scrise la timpul prezent.
ganduri bune!
anna
tiparnita e destinul. nu fac referire la creatie aici, ci la limitele unui destin si sigur ca inainte de a-l afla, de a ma culege...era timpul trecut.
la titlu sa ma mai gandesc..da...e simplu. multumesc frumos de comentariu, oricand voi tine seama de parerile tale.
cris
...
eu interpretam tiparnita ca pe masinaria care ne scrie, care ne macina intru act creator... in viziunea mea destinul nu "impune" limite, caci liberul albitru ne permite sa ne trasam propriile limite, dar bineinteles ca grija pentru nuante a autorului, nu poate impune si citirea pe acelasi portativ... ceea ce e de bine, nu cris? :)
cred, anna
cu destoinicie ca asta inseamna lirism al lectorului, sa aiba liberul arbitru in interpretare. de aceea si aplic in ce scriu si in ce citesc relativitatea.multumesc frumos inca o data!:)
nașpa
dacă e nevoie să vă explicați scrierile în felu ăsta. prea filosofie pentru amatorii ăștia de pe hermeneia, nu? cîți sînt oameni de cultură fulltime, ca matale? oricum, pînă la vîrsta matale, om avea răstimpu...