pleoapele încă se desfac
da da încă se desfac
ochii îmi privesc în tăcere
clipele ce se crucifică pe liniile palmei
fiecare înviind din moartea sa o altă clipă
culorile se dezbracă între morţile lor
de întuneric

inima continuă să bată
exact ca în timpul potopului
mâinile mă ajută şi acum
să-mi acopăr ochii
între plecăciuni

tăcerea
vine într-un şerveţel alb
să-mi şteargă petele