să fie duminica
în pâlnii de plopi
zori prea adânci
muşcături de vedenii
să aud caii
în galopul amiezii
şi coame fierbinţi
să reverse lor ierbii
să miroase a lucernă
întoarsă-n corăbii
tristeţi cad în vipii
rătăcit-au şi cerbii
în sat fie seară
bănuind văgăuna
răneşte o umbră
pe coapsa fântânii
rupându-şi lumina
în prag amânat
să adorm rădăcina