Un fel de scris despre altceva
a fost o neatenţie ca atunci când scapi plasa cu lucruri
şi totul se mută în loc să se-mprăştie
şi n-ai decât
o dâră de iarbă pe care nu poţi fi serios nicio clipă
cum ai zvârli o pătură deasupra
pe ea,
setul de ceşti de păpuşi
apoi cascade
uite un mod în care poţi să dispari în timp ce totul se-ntâmplă la fel
un om îşi trage umărul înapoi exact în clipa în care
a prins ceva greu şi se zbate şi-atunci ştii
că-n loc de asta îţi trebuie ursul de pluş cu care să bei
apoi e ordine
două păsări nebune se izbesc de geam în acelaşi moment
când moare una nu mai găsesc nimic şi-i ca şi cum trăiesc
cu o rotitoare în mână
~
abur pe geam şi-un om de zăpadă împreună
mângâi obrazul mic, departe de noi
un tip a făcut un foc înalt cu tot ce-avea prin casă
şi toţi tuşesc şi se ridică un praf de parcă am târâi cu toţii
acelaşi pian acoperit cu pânză
profesoara nebună din şcoală ne făcea să plângem era destul să ne-arate un ac
şi-un snop de baloane la care pe-atunci chiar visam
în partea mea de lume şi-acum mă joc c-un căţel
albastru desigur şi foarte uşor
albastru desigur şi foarte uşor
încât atenţie, aproape c-aş putea în sfârşit pălmui pe oricine
doar
din
convingere
fac omuleţi pe geam şi mi-aduc aminte mult timp de ploaie
duc la tâmplă pistolul ăsta imaginar şi-l şterg de amprente şi-i arăt fetiţei mele cum să-mbrace păpuşi
îi curăţ un măr şi se uită atentă
la tremurul străveziu din mână
Comentarii
mi-a plăcut! l-aș mai curăța
paul blaj -
mi-a plăcut! l-aș mai curăța de conjuncții (folosești "și" abuziv) și aș ditanța/ masca primele două comparații. poate aș reduce și din pronume puțin. dar e fain! te pândesc:)
mai... nu-mi dau seama de
Oana Zahiu -
mai... nu-mi dau seama de trebuie taiat ceva au ba... tot ce pot sa spun este ca textele tale sunt fantastice. ai imagini pe care nu le-am mai vazut nicaieri. imi amintesticumva de de carnivale ( un serial, in caz ca asta nu-ti spune nimic)
mi-am cam piersut cuvintele. textul asta invaluieste cititorul in centrul lui. ma simt ca un copil care viseaza cu ochii deschisi si totul este atat de frumos si sugestiv incat nu poate decat sa zambeasca.
e clar ca sunt indragostita de poeziile tale.
dar la modul obiectiv, textul asta este bun.
ai dreptate, am remarcat si
Cristina Sirion -
ai dreptate, am remarcat si eu cele doua comparatii venind una dupa alta. ma gandeam sa despart in doua, nu vreau sa renunt la ele, simt ca as schilodi poezia.
"si"-urile sunt insa intentionate, sugereaza povestirea rapida. sau asta a fost intentia, daca nu se prinde atunci sigur e ceva gresit cu ele! :o)
multumesc de trecere, am tendinta sa ma cam ingrop lately si e clar vina mea. dar asta sunt, ce sa-mi fac.
oana, poeziile astea sunt un
Cristina Sirion -
oana, poeziile astea sunt un fel de slalom de evitare al multor implozii, poate ca de aceea le urmaresti, poate ca de-aia se pot simti. mi-as dori mai multa normalitate si ziua in care sa nu mai am nevoie de poezie.
evident, exagerez mult. in fond cu totii scriem cam din aceleasi motive. :o)
n-am vazut carnivale. m-ai facut curioasa.
multumesc, you know.
Daca spuneam in alta parte si
Sorin Teodoriu -
Daca spuneam in alta parte si la o alta poezie ca ai ceva din suprarealism, aici ma contrazici total, povestesti altfel, cursiv si secvential, sunt parti si trairi din viata, pot fi reale sau chiar sunt reale si acest adevar iti ofera certitudinea (lucru rar de altfel). Poveste frumoasa cu pasari si ferestre inchise, cu abur pe care poti desena vise si profesoare nebune, ce spuneam mai devreme, franturi de viata care te duc inapoi cu gandul, toti avem locul acela unde ne retragem din ce in ce mai des iar cuvintele tale asta fac, te impulsioneaza sa taci, sa gandesti (cat de rar gandim astazi) si sa rememorezi intamplarea care a fost. Mi-a placut poezia ta, nici nu stiu care stil al tau il prefer, cred ca amandoua. Felicitari.
am selectat acest text la
Raluca Gorcea -
am selectat acest text la preferinte personale. o alunecare inapoi care da, poate genera zambet dar mai degraba... un fel de privire pe care o are tristetea...sau ,cum sa spun...trecerea catre un altfel in care poate nu mai te poti recunoaste asa bine...O nostalgie frumoasa. Imagini pictate impecabil. E ca si cum ai fi sub sticla si doar senzatii...dar suficient.Partea doua m-a "gasit" in mod special si primele 2 ...bucatele/strofe sau asa ceva...Felicitari. foarte, dar foarte frumos.
am zarit lumina si am venit
cristina stefan -
am zarit lumina si am venit si eu. doamna Sirion nu vreau sa va supar, penitele inseamna bucuria unei comunicari literare deosebite, textul dvs a transmis placut altor iubitori de cuvant si de aceea m-am intristat. pe mine acest text nu m-a convins. doar daca doriti va pot justifica detaliat. gand bun!
d-le Teodoriu sunt onorata de
Cristina Sirion -
d-le Teodoriu
sunt onorata de apreciere, chiar sunt pentru ca pentru mine poezia e doar un hobby si-o supapa si cred ca atunci cand scriu bine inseamna ca am trait ceva special care m-a apropiat de oameni cu adevarat talentati. si asta e chiar o sansa.
Raluca
sunt oameni pe care cuvantul "frumos" nu-i impresioneaza, o vad ca pe-o limitare. pentru mine e mult fiindca inca nu si-a pierdut incarcatura si stiu exact ce vrei sa spui si-n momentul asta uneste. sper sa nu te plictisesti la un moment dat, eu ma schimb mai greu. :o)
cristina
foarte cinstit, ma bucur cand cineva vede ceva de criticat la poeziile mele. pentru mine n-au fost niciodata mai mult decat un soi de manifestari personale total perfectibile. pe de o parte am nevoie de supapa asta, pe de alta parte am nevoie si de comunicare inclusiv de critica, atunci cand in asta consta. si imi place sa las in urma ceva rotund, daca se poate, daca tot am ocupat spatiul electronic. asa ca go ahead, nici gand sa ma supar, chiar ma intreb daca nu cumva am parut prea suparacioasa pe alocuri. si ma onoreaza faptul ca vrei sa te intorci, timpul e pretios.
nu, doamna Sirion, sa stiti
cristina stefan -
nu, doamna Sirion, sa stiti ca eu nu critic, doar spun sincer cum/ce/cat/ ma face un text sa simt. si aici s-a intamplat asa:
Un fel de scris despre altceva anunta deja ca poate fi vorba despre ceva aparte si gandul ma incita, ori cand am citit inceputul, cu sacosa rupta mi s-a rupt si mie imaginatia, o sacosa rupta chiar imprastie lucrurile in toate partile:) deci m-a suparat ilogica. Apoi mi-am spus ca poate fi vorba despre un Return to innocence, si eul liric cand da de greu redevine copil, isi ia jucariile si pleaca pe umarul ursului de plus, pentru ca acolo e bine si cald si aparare. ( e un trend pe net la scriitori, toti scriu poezia cu bunicii si papusile, redevin copii)
Dar nu a fost sa fie nici asa pentru ca vine imaginea de Hitchcock cu lovituri mortale de pasari si habar nu am ce e o rotitoare din mana. Iar revenim, la linistea copilariei, om de zapada, dar un tip tuseste de la un foc mare cu propria viata sau taraind un pian…deci succesiunea de bine-rau, dublata o consider aici redundanta. In ultimele pasaje nu -ul meu a crescut pentru ca dati o impresie de mai copil decat copilul de alaturi, o slabiciune mai mare decat a puiului care ar trebui ocrotit, mama deseneaza pe geam, mama tremura de tristete si intelesuri metafizice ale vietii, mama se manifesta cu un sindrom peter pan, e copilul cu copii, dezamagit de viata.
Sigur ca toata aceasta cinematografie este liricizata cu un singur scop, impresia artistica, dar mi-a parut lucratura, fals, de unde si fortarile semnalate, exagerarile si aglomerarile etapelor discursului. Se vrea musai plans prin includerea copilului vazandu-si mama clacata. Si ca mama consider acest lucru poetizat doar in scop “commercial”. Imi cer iertare, poate va supar, doamna, dar mi-e recunoscuta sinceritatea. Asa cum a fost si pe textele dvs pe care le-am apreciat. Gand bun!
cristina te rog mult, fara
Cristina Sirion -
cristina
te rog mult, fara "doamna", nu ma prinde deloc, plus ca de multi ani m-am dezobisnuit sa fiu altceva decat "cristina". prieteneste te rog.
stii ce mi s-a parut inspaimantator?
ca ai surprins exact, dar exact sentimentul pe care l-am avut scriind poezia. si stii care a fost jena teribila? aceea ca m-am lasat la vedere. si ca o mai si spun, desi bunul simt ma indeamna sa zic mai degraba ca da, lasa, am scris pentru spectacol. credeam ca scriu mai invaluit, ca uneori mai incriptez, ca nu las sa se vada. poate ca uneori trebuie luata o pauza de adevar. evident, n-am sa spun mai mult.
am facut la un moment dat praf o tipa pentru ca stiam ca e mama si a scris o poezie despre uite ce sentiment teribil poti sa ai la moartea unui copil. clar o chestie de spectacol, total impudica, revoltatoare. desi nu-i chiar acelasi lucru, cred ca recunosc scarba.
nu, nu scriu poezie importand sentimente, it's the real thing. dar vad nerusinarea de a te lasa expus si-ti chiar multumesc de atentionare, cred ca-i o apropiere periculoasa de la care mai bine iau o pauza. singura pudoare cu care ma laud, uite, e ca macar am spus ca vorbesc despre "altceva" si m-am ferit sa-i dau un nume.
nu stiu daca ma crezi dar iti multumesc, era nevoie de scuturarea din comentariul tau.
ori sunt o mizerabila mincinoasa, nerusinata si manipulativa care a gasit spatiul poeziei (!) in care sa faca putina comedie, ori ti-am spus adevarul. si pentru ca am putut scrie poezia asta inseamna c-am depasit momentul in care mi-ar pasa ce vei crede tu si restul, si o spun cu respect atata cat se poate impaca cu indiferenta din momentul asta. niciun pic, dar niciun pic de suparare. cross my heart.
ilogica aceea e voita. de
Cristina Sirion -
ilogica aceea e voita. de aceea am si spus "in loc de", acolo. uitasem sa dau si explicatia asta, scuze, deja mi se parea neimportant.
si rotitoarea, ca tot uit. e
Cristina Sirion -
si rotitoarea, ca tot uit. e o jucarie care se roteste si scoate un fel de bazait. nimic special, si ai dreptate, nu poate fi cunoscuta de toata lumea.
despre restul evident ca ai dreptate, fiecare are. sunt convinsa ca-i o poezie oarecare si ca are trei penite asa cum multe alte poezii la fel de oarecare, au avut.
nerusinare e prea mult spus,
cristina stefan -
nerusinare e prea mult spus, Cristina( multumesc de apropierea adresarii)este vorba doar despre acea fina linie de plutire a poetului, cat e inauntru, in apa, invizibil si cat deasupra apei, vizibil lectorului. si eu am comentat sincer si da, ti-am vazut calcaiul vulnerabil, si am spus doar pentru ca tu chiar scrii poezie, ori la tine dozajul si efectul, de acum incolo, pot fi cumpanite. etapa ta poetica permite asta.
toata aprecierea pentru "fair". gand bun!