Ne transformăm pe zi ce trece,
Niște primate geniale
Fără coloane vertebrale,
Sângele cald ne curge rece.

Și nimeni capul nu ni-l taie,
Avem-nălțimea ideală,
Suntem loviți de-aceeași boală,
O gelatină ce se-nmoaie.

Bravi filozofi precum sunt struții
Ne închistează în sisteme,
Prin odioase stratageme
Ridică-n ranguri decăzuții.

Ne vindem sufletul satanei
Ca s-adunăm avari arginții,
Iar în biserici ne plâng sfinții,
Nu mai vedem fața icoanei.

Să evadez aș vrea, departe,
De lumea-aceasta păcătoasă,
Însă din ghiare nu mă lasă
Un mucegai cu iz de moarte.