imaginea utilizatorului Virgil Titarenco

uneori|singurătate

Virgil Titarenco -
...

uneori îmi aud gîndurile
departe de mine acolo
în lumea lor
ca un radio de bucătărie
măcinînd clipele lumii
seara
fereastra mă privește înapoi
la fel de stranie
precum o stafie
rece întunericul mă atinge
fără zgomot
și fără întrebări
atunci iese din mine
tiptil
singurătatea

variantă

uneori îmi aud gîndurile
departe de mine acolo
în lumea lor
ca un radio de bucătărie
măcinînd clipele lumii
seara
fereastra mă privește înapoi
la fel de stranie
precum o stafie
rece întunericul mă atinge
fără zgomot
și fără întrebări
atunci nudă
iese din mine
singurătatea
ochii ei mari și negri

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

părere

Andu Moldovan -

un poem care te duce acolo, în bucătărie adică.
acolo se nasc toate poemele noastre, să fim sinceri măcar cu noi înșine.
nu știu dacă treaba asta ar trebui să fie atât de evidentă în textul poemului, dacă e benefică adică pentru cititor.
în rest, mi-a plăcut, aproape am plâns pe final ca la filmele americane.

radioul din bucatarie

cristina stefan -

e metafora care face tot poemul...e inventata si numai cine nu a stat singur intr-o casa si nu a avut cum sa dea drumul la radioul din bucatarie ca sa-i ostoiasca gandurile nu poate intelege sugestia acestei metafore...e realista si imi place mai mult decat metaforele tehnice, fara cusur, dar false. e un altfel de lirism...si e bine de luat in seama intru noutate.

interesant

Virgil Titarenco -

interesant, eu nu am scris niciodata in bucatarie. nu stiu cum e. iar de plins nu stiu daca este cazul. cel putin eu nu.
uite abia acum imi dau seama ca as putea pune inca o varianta de final