ventriloc eliberat pe cauţiune
până mâine o să adunăm toate cârtiţele din oraş
nu mai plânge ca o proastă muşuroiul
aminteşte-ţi
eşti o lebădă din rasa oamenilor înaripaţi
dacă nu sparge un pepene cu pumnul până-i dă sângele din coajă
apoi mergi la biserică
aminteşte-ţi
eşti un ventriloc eliberat din oameni pe cauţiune
Poezie:
Comentarii
"ventrilocul" să fie,
Adrian A. Agheo... -
"ventrilocul" să fie, oare, ratarea/prăbuşirea/părăsirea? Mi-am tot bătut capul şi, în afară de cucuie, nimic + suspiciuni...
Adrian,
silvia bitere -
Adrian, păi dacă nu îţi spune "nimic + suspiciuni...", înseamnă că aşa o fi?:)
ştii că nu explic. dacă nu s-a înţeles, asta este. mulţumesc de trecere.
nu ştiu dacă m-am făcut înţeleasă,
silvia bitere -
nu ştiu dacă m-am făcut înţeleasă, acum, dar cam asta era ideea textului propus. oricum, am trecut peste mine şi am explicat. nu vreau să ai cucuie:)
"eşti un ventriloc" - oricum eşti doar un biet ventriloc, omule! din om vii, din mine. dacă te eliberez, scap de tine dar tot un ventriloc rămân.