Va veni şi timpul tău de răscruce
când tortura alegerii te va trimite
în spaţiul creat cu un oarecare mister,
lăsat la suprafaţă de acel început
dat de zei pentru reamintirea locului
unde am putea fi şi nu unde suntem.

Modestia refuzului de a reconstitui
curajoasa dispariţie ţi-a dezmorţit
îngheţul calmului din care am cules cu toţii
cuvinte de criză, atunci când amnezia
glazurată-n ciocolată ne-a provocat
să lingem părţi tentant de vicioase.

Pagini arse trădate de plăceri decupate
din dimineţi târzii, cad de la geamul tău
în ciuda gravitaţiei.
Întristată să văd că nici măcar tu n-ai început
salvarea timpului oprit în faţa posibilităţilor,
mă întorc la nimicul meu ce-mi substrage
cuvinte pentru versuri în criză.