nr. 2 în acest număr: - de ce trece timpul - Quand les ondes du cerveau - Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total - Shadow Leaping ianuarie 2007 an II de ce trece timpul de Peia Ioan (apeiron) pârtia pe care inima se dă de-a dura în pântec din prea multă încredere în poştaşii cu veşti triumfale pasagerii muncii umblă cu pâinea între pulpe pasagerele muncii cu pulpele-n mâini de ce seara este cu adevărat amară aşa de amară că nu e nevoie de nici o vorbă să o spună am aici o scrumieră părăsită o privesc şi-mi dau cu părerea în silă despre moarte dacă eşti gonit de undeva îmi zic înseamnă că nu ai nici o rotulă întreagă de-aia alergi spre tine şi nu te poţi lua în braţe şi arunci cu picioarele-n iarbă ca nişte popice-n bila de fier nu am nici o idee despre insurecţiile mondiale nici o idee despre mine ca victimă a somnului cu fierăstraie în el doar despre iubire am o poveste scrisă la maşina chinezească o despăturesc şi plâng countryside de Matei Hutopila (Dihania)         Quand les ondes du cerveau par Rahel Khalfi de Marlena Braester (marlena) Quand les ondes du cerveau s’unissent aux vagues de la mer Quand la fugue des pensées fond dans l’inspiration-expiration du grand corps de cet énorme animal gisant, océan quand la membrane molle de mon propre tympan minuscule capte le battement des tambours du gouffre et je reprends: quand les ondes du cerveau se soudent aux vagues de la mer-mer-mer-mer quand les petits geysers en pleine activité électrique dans le cerveau giclent sur sombrent dans l’étendue bleue qui respire de la mer immense ....... Biographie Rahel Khalfi Née à Tel – Aviv, où elle vit toujours. Fille de Miriam Baruch-Khalfi – sculpteur et poète, Rahel Khalfi a publié six livres de poèmes, dont Poèmes (שירים), Poèmes sous-marins et autres  (תת ימים ואחרים שירים), Chute libre נפילה חופשית , Matière חומר , נוסעת סמויה (Voyageuse clandestine) et un recueil anthologique – Le plexus solaire - réunissant des poèmes publiés entre 1975 et 1999. Aussi bien pour ses activités littéraires que pour ses activités dans les médias - en tant que rédactrice d’émissions à la radio, réalisatrice de films de court métrage, enseignement dans le domaine de la cinématographie - Rahel Khalfi a reçu des prix en Israël et à l’étranger. două noi secţiuni arte vizuale şi bilingv de Virgil Titarenco (Profetul) Încercăm să răspundem unor dorinţe mai vechi şi introducem acum în prag de Crăciun încă două secţiuni pe Hermeneia. Prima este cea de Arte Vizuale cu subsecţiunile arhitectură, artă cinematografică, artă digitală, artă fotografică şi arte plastice) iar a doua este cea de Bilingv. .......... Bibliothèque nationale de France: La bourse de recherche Louis Roederer pour la photographie et La Bourse de recherche L'Oréal sur l'art d'être et de paraître de Marina Nicolaev (Aranca) Galaţi, Biserica Catolică, CPI Colecţia Costel V. Gheorghiu Am întîlnit tineri şi vîrstnici pasionaţi de fotografie, mulţi dintre ei avînd alte profesii, alte preocupări cotidiene. Am văzut deseori oameni obişnuiţi care fotografiau orice : oraşele prin care au trecut, colţuri de lume, locuri comune, momente insolite. Mulţi colecţionează fotografii vechi cu diverse subiecte: îi poţi găsi prin talciocuri, anticariate sau in orice alt loc unde se vînd imagini de altădată. Puţini ştiu poate, că pasiunea lor poate deveni mai mult decît un hobby, ci o carte de vizită. Bursa de cercetare Louis Roederer în domeniul fotografiei este iniţiată de renumita «Le Champagne Louis Roeder» (supradenumită şi « Sampania ţarilor 1876 »), cea care era, în 1909, Furnizorul Oficial al Curţii Imperiale a Rusiei în timpul lui Nicolae al II-lea. «Le Champagne Louis Roeder» a investit şi investeşte în crearea şi dezvoltarea Galeriei de Fotografie a Bibliotecii Naţionale a Frantei (BNF), susţinînd un program internaţional de expoziţii şi contribuind la descoperirea de artişti talentaţi mai puţin cunoscuţi marelui public. ....... Jaune-Rouge de Beniamin Marius VASILE (Beniamin) Ton regard bridé m’a renversé comme les cavaliers de Gengis Khan : fugace, téméraire, armé ! Je courais pour attraper le train - le monde s’enfuyait derrière moi, le feu jaune-rouge pour tous les piétons et… nous, nous deux seulement, en train de passer en sens contraire pendant que les voitures se rapprochaient…- Ton regard, tes bras, ton souffle m’ont traversé comme un destin magnifique, repoussé. mă dor tâmplele de mircea florin sandru (citadinul) maşini în serie case în serie păsări în serie în marile ferme avicole porci oameni pe străzi în uniforme sau în alba bluză de vară în berării savurând aceeaşi bere apoasă unu doi trei patru contoarele numără gaz metan kilometri apă petrol kilowaţi litri de sânge mă dor tâmplele prin fereastră se aud uralele marelui stadion frânele scrâşnesc pe asfalt se aud sirene îndepărtate de trenuri case identice maşini identice şuruburi identice matriţele scuipă milioane de forme la fel cerul privit de pupile identice până la lacrimi multiplicate cuvintele cad ca rumeguşul pe rampa sordidă ca alicele în corpul animalului mort. © virgil titarenco - 2006 Sens unic de Florentina-Loredana Dănilă (Florinel) Iubirea femeilor bărbaţii nu o-nţeleg. De ce-ar face-o? Marile probleme ale omenirii se cer rezolvate de minţi ascuţite şi limpezi, slujite de suflete tari, neumbrite de fleacuri. Astfel gândea Irina, mergând cu vioiciune pe Calea Victoriei, blestemând vântul care-i urca rochia-n cap şi pe trecătorii care n-avuseseră bunul simţ să rămână în ziua aceea acasă. Pe care trecători îi ghicea pariind amuzaţi pe culoarea chiloţilor săi, aşteptând confirmarea la fiece pală de vânt mai puternică. „Sunt negri. Şi nu vă mai holbaţi atâta! Mai bine nu-mi puneam, să vă fi văzut ce mai făceaţi? Hai, circulaţi!” În realitate, nimeni n-avea timp de astfel de pariuri matinale, fiecare grăbindu-se – pe jos ori în automobil – spre o destinaţie sau alta. Era frumoasă Calea Victoriei astfel, la începutul acela de vară, amestec ciudat între soare şi vânt. Cam la fel cu învălmăşeala de sentimente care o încercau pe Irina, când calde, când vijelioase, în funcţie de locul în care imaginaţia îl situa pe Laurenţiu, misteriosul bărbat pe care-l cunoscuse de-abia cu vreo două săptămâni în urmă, de care se-ndrăgostise definitiv şi irevocabil încă din momentul în care l-a zărit prima dată. Fără să ştie cum, de ce, pentru ce, - întrebări pe care chiar refuza să şi le pună, ale căror răspunsuri oricum nu i-ar fi ajutat la nimic. De ce misterios? Tocmai pentru că singura întrebare care-o frământa, punând stăpânire pe mintea ei ca stare permanentă, refuza să-şi afle dezlegarea: dar el? .......... Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total de Constantin Enianu (ceni) Pentru intelectualii occidentali, printre care s-a numărat şi istoricul român al religiilor Mircea Eliade, descoperirea societăţilor arhaice, aşa-zise primitive, a jucat un rol precumpănitor în deschiderea spiritului. Experienţa acestei descoperiri are consecinţe pentru cel care descoperă această unitate, nobleţe şi valoare. Din această perspectivă, Mircea Eliade a înţeles că se poate compara studiul hermeneutic al faptelor religioase cu un fel de metapsihanaliză, în sensul că metoda hermeneutică (cercetarea semnificaţiilor avute de un fenomen religios de-a lungul timpului) transformă cercetătorul, adică îl înnobilează pe parcursul descoperirii, considerând astfel istoria religiilor o disciplină majoră şi foarte importantă pentru a-i descoperi pe ceilalţi oameni. Eliade a devenit istoric al religiilor, după cum a marturisit-o chiar el insuşi, în urma experienţei indiene. A învăţat în laboratorul religios al Indiei aborigene, dar şi în cel indoeuropean, cum trebuie interpretate şi înţelese fenomenele religioase noneuropene, necreştine. Revenit din India după o experienţă de trei ani, a înţeles nu numai importanţa de a fi fost născut şi educat în zona carpato-dunăreană, în România, dar şi importanţa tradiţiilor populare din sud-estul Europei, ale culturilor rurale şi al folclorului tradiţional, care aici erau încă vii, iar în Occident erau puţin adormite. ........... Shadow Leaping de Luminita Suse (Oriana) My best friend portrays her father in verses as an angel in great distress, his slashed wing bleeding paternally. He died in the same year as my father. I do not think angels are winged, this is an invention of the past millennia. But if my father was an angel then his mouth would be half sewn and he would nervously grind his teeth, the paralyzed wing sagging onto his inert foot. He had mundanely fallen behind as a limping relative of my own shadow, his clenched fists imploding under earthen quilt, and I simply jumped over his shoulder, my thoughts speaking of him from another world, exclusively mine.