nr. 3 în acest număr: - Absens -alfabet poetic - kașmir - ... I'm growing like spells...  - In vizită la Ussais  februarie 2007 an II kaşmir de pal emilian (emiemi) îţi spun adevărul uterul e o sală de judecată în care paşii răsună pe marmoră ca un refren de beţie semnul că tatăl sărbătoreşte cu limba împleticită în urma lui mama scuipă în palmă aranjează părul copilului el adoarme înainte ca povestea să se sfîrşească adoarme strîngînd în braţe un vaporaş cu cheiţa întoarsă pînă cînd motoraşul plesnea ca o venă pe frunte apoi tatăl îşi strînge bruma de lucruri îşi trece mîna prin părul copilului în urma lui aroma de tată un fel de mere uscate amestecate cu foi de tutun o uşă trîntită cuvintele se preling pe gresie ca vinul scurgîndu-se pe bărbia ţepoasă .................... © virgil titarenco - 2006 In vizită la Ussais de grauenfels adrian (nepotul lui rameau)          ................  peisaj cu capre optica stă ghemuită la marginea insomniei wiki e un cuvant havaian înseamnă repede sau poate pădure de rozmarin depinde de starea mea de spirit de caprele care îmi scotocesc trecutul căutând simboluri cu floarea de crin adulmecând cravata pe care am purtat-o la prima noastră întalnire, împrumutată desigur ca să par mai sănătos plin de aerul înalt, ecologic corect al intelectualităţii postbelice. ...................... Dystiques paradoxistes Florentin SMARANDACHE de Nicole Pottier (NMP) Perpetuum mobile Dans une stable Instabilité Solution Où l'on résoud Ce que l'on ne peut pas Athée Celui qui croit En sa non-croyance Equation Toute connaissance possède une inconnue Guigne Lorsque ce que tu me souhaites se réalise à coup sûr à l'inverse Temporel Quand trop tôt pour toi S'avère être trop tard .............. sacul de oase de Enache Ionut Laurentiu (ilarius) ningea într-un fel de greşeală oamenii veneau de la împodobitul morţilor era un ritual mai mult pentru ape eu eram foarte trist mă gândeam la tine şi scânceam pe palme aveam tatuate cu markerul poeziile lui gellu ca o busolă pentru astfel de zile bunica era o fire tare îmi spunea Ionuţ apucă sacul de un capăt închide ochii şi hai să-l aruncăm în fântână .......... Absens - alfabet poetic (3) de Marlena Braester (marlena) K miez de noapte - sens inversat - de-abia are timp să se întoarcă cu spatele la oglindă, să traverseze spaţiul care îl separă de oglindă. Îşi trece mâna peste faţă, acoperind jumătate din ea: jumătate mână, jumătate chip. Ceea ce chipul îi spune devine tot mai tăios - lipsit de privire – prin culoarele visului, traversând sensuri şi absenţe de sensuri, deschizând uşi, închizându-le una după alta - se duce - L Strigăt: strigăte în strigăt în strigăt devenit atât de înalt - transparent încât în el mijesc zorii. El pleacă. Încontinuu. Imobil, ore întregi. În spatele lui, noaptea muşcă până în depărtare. Palidă plecare - răsturnată – traversând bruma. Drum vitros care va dizolva imaginile va împrăştia semnele va dezgândi cuvintele va de-scrie poemul va desciti sensul ab-sens. M Dimineaţă se trezesc, unul câte unul, ritmuri. Fiecare ritm se priveşte în oglindă spasmodic. Noaptea i se retrage în ridurile chipului. Doar linia albă – conturul buzelor – încercuieşte cuvintele. În soare – chip de umbră. La umbra chipului scriu – venind dinspre orizont. Care e cuvântul acela care descrie orizontul nopţii - ........... © marina nicolaev - 2006 unde m-am ascuns de Ioana Geacar (Ioana Dana Nicolae) pe un acoperiş ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiş visele alungate se pliază pe văi adânci şi curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip străluceşte mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneşă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe nişte bigudiuri somnoroase mă furişez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mişc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuţă pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arţar aşezate teanc de timpul şerpuitor al acoperişurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze şi cârpe suprapune pe un şasiu repede când schiţa cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii ........................... Sens unic de Florentina-Loredana Dănilă (Florinel) Iubirea femeilor bărbaţii nu o-nţeleg. De ce-ar face-o? Marile probleme ale omenirii se cer rezolvate de minţi ascuţite şi limpezi, slujite de suflete tari, neumbrite de fleacuri. Astfel gândea Irina, mergând cu vioiciune pe Calea Victoriei, blestemând vântul care-i urca rochia-n cap şi pe trecătorii care n-avuseseră bunul simţ să rămână în ziua aceea acasă. Pe care trecători îi ghicea pariind amuzaţi pe culoarea chiloţilor săi, aşteptând confirmarea la fiece pală de vânt mai puternică. „Sunt negri. Şi nu vă mai holbaţi atâta! Mai bine nu-mi puneam, să vă fi văzut ce mai făceaţi? Hai, circulaţi!” În realitate, nimeni n-avea timp de astfel de pariuri matinale, fiecare grăbindu-se – pe jos ori în automobil – spre o destinaţie sau alta. Era frumoasă Calea Victoriei astfel, la începutul acela de vară, amestec ciudat între soare şi vânt. Cam la fel cu învălmăşeala de sentimente care o încercau pe Irina, când calde, când vijelioase, în funcţie de locul în care imaginaţia îl situa pe Laurenţiu, misteriosul bărbat pe care-l cunoscuse de-abia cu vreo două săptămâni în urmă, de care se-ndrăgostise definitiv şi irevocabil încă din momentul în care l-a zărit prima dată. Fără să ştie cum, de ce, pentru ce, - întrebări pe care chiar refuza să şi le pună, ale căror răspunsuri oricum nu i-ar fi ajutat la nimic. De ce misterios? Tocmai pentru că singura întrebare care-o frământa, punând stăpânire pe mintea ei ca stare permanentă, refuza să-şi afle dezlegarea: dar el? .......... Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total de Constantin Enianu (ceni) Pentru intelectualii occidentali, printre care s-a numărat şi istoricul român al religiilor Mircea Eliade, descoperirea societăţilor arhaice, aşa-zise primitive, a jucat un rol precumpănitor în deschiderea spiritului. Experienţa acestei descoperiri are consecinţe pentru cel care descoperă această unitate, nobleţe şi valoare. Din această perspectivă, Mircea Eliade a înţeles că se poate compara studiul hermeneutic al faptelor religioase cu un fel de metapsihanaliză, în sensul că metoda hermeneutică (cercetarea semnificaţiilor avute de un fenomen religios de-a lungul timpului) transformă cercetătorul, adică îl înnobilează pe parcursul descoperirii, considerând astfel istoria religiilor o disciplină majoră şi foarte importantă pentru a-i descoperi pe ceilalţi oameni. Eliade a devenit istoric al religiilor, după cum a marturisit-o chiar el insuşi, în urma experienţei indiene. A învăţat în laboratorul religios al Indiei aborigene, dar şi în cel indoeuropean, cum trebuie interpretate şi înţelese fenomenele religioase noneuropene, necreştine. Revenit din India după o experienţă de trei ani, a înţeles nu numai importanţa de a fi fost născut şi educat în zona carpato-dunăreană, în România, dar şi importanţa tradiţiilor populare din sud-estul Europei, ale culturilor rurale şi al folclorului tradiţional, care aici erau încă vii, iar în Occident erau puţin adormite. ........... Shadow Leaping de Luminita Suse (Oriana) My best friend portrays her father in verses as an angel in great distress, his slashed wing bleeding paternally. He died in the same year as my father. I do not think angels are winged, this is an invention of the past millennia. But if my father was an angel then his mouth would be half sewn and he would nervously grind his teeth, the paralyzed wing sagging onto his inert foot. He had mundanely fallen behind as a limping relative of my own shadow, his clenched fists imploding under earthen quilt, and I simply jumped over his shoulder, my thoughts speaking of him from another world, exclusively mine.