nr. 4 în acest număr: - mica urmă a umbrei - *** - Dezbracă-te, femeie! - Prezenţe româneşti la Târgul Internaţional al Cărţii de la Ierusalim – ediţia a 23-a februarie 2007 an II © virgil titarenco - 2007 mica urmă a umbrei de Peia Ioan (apeiron) deodată un gol în minte cât o sahară alienda cu braţele pline de trandafiri îmi bate în geam odată cu vântul despre cuvinte nu mai spun decât atât: seamănă cu nişte cârlige vechi de rufe care-mi agaţă gândurile de tavan ce să fac, alienda îmi mestec docil limfocitele în timp ce mă uit cum se strecoară trenul acela printre arbori ca un lanţ ruginit prin tibia mea dreaptă ca un convoi mortuar printr-o dimineaţă sleită ...................... despre emilian, în cercuri de pal emilian (emiemi) m-am hotărît să nu mai fiu mare am să mă fac mic şi-am s-o iau de la 0 bineînţeles am să încep cu gînguritul... cînd am să mai cresc am s-o trag de păr pe tanti educatoarea care mi-a pus bulină neagră am să-i spun că o să ardă în focul iadului dacă nu crede în Isus apoi am să fur o gentuţă plină cu jucării... cînd iar am să mai cresc tata o să vină beat acasă o să mă închidă în beci o noapte întreagă să mă ia dracii cu furca poate aşa îmi intră matematica în cap... ..................... Dezbracă-te, femeie! de Daniel Bratu (Dedal) Dezbracă-te, femeie, hai o dată, nu simţi văpaia cum te înconjoară din scânteierea ochilor, amară de-atâta aşteptare-nfrigurată? Nu te zoreşte gândul, când pe-afară a început ninsoarea de muşcată a clipelor pierdute, că nu toată mi te-ai dezvăluit, de-ntâia oară? Dă-ţi jos, uşor, de purpură cămaşă, iar fusta de satine, pe un rist să îţi atârne... Pielea ta golaşă e-acum în ocrul pânzei. De-ametist te-nvăluie decorul, ca o faşă. Să mă prezint: - Dan T. ...Peisagist. haïku de Constantin Frosin (CFR) Pouvoir tendre la main Et cueillir les étoiles – J’habite au dixième… Au moment où l’hiver Se refait une beauté, C’est la fonte des neiges… Où sont les neiges d’hier ?... Dirent en grelottant les congères. Que devient l’hiver ? Autant en emporte le van, Bougonnent les chariots. Il ne faut charrier (de) rien… Quand on baisse les yeux, On prive le Ciel du miroir De tous ses instants… .......... constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 de Virgil Titarenco (Profetul) Aranca uneori munţii din care se nasc zidurile visează respiraţia femeilor tinereţea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naşte murirea .....   NMP Mon âme enchaînée au mur du passé Peut-elle faire abattre le mur de l’oubli ? Un simple regard sur l’avenir Et déjà tout s’estompe et s’évanouit Les marches du présent ne sont plus que poussières Particule dans le temps, je n’existe plus Seul le miroir montre encore le reflet de ce qui fut. Femme, robe blanche, coquillage de mer .......     Ioana Dana Nicolae (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) (închipuieşte-ţi o frumuseţe dureroasă/care pleacă de la tine şi te azvârle -ntre pereţii unui ou de piatră:) pulsez în zid înfăşurată strâns ca-ntr-un meninge gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar vreau să ies vreau să ies în alt timp caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna în toate visurile mele de până acum ........   lucian (Hieroglifă) În prima peşteră din cale am să intru şi voi desena, Voi ciopli în carnea pietrei toate gândurile mele. Voi fi maşteră lumii în care visez. Cuvintele mele înlănţuite, eterne le voi face efigii: Elefanţi, vulturi, fluturi, urşi, cerbi şi suliţe. Cu ele mă voi agăţa în milenii. ..........   Oriana pro & con strained poem walls chiselled in mountain scars between us stone knuckles & air strained to breathing amid hooks even eyes chain into snow static mottled with glyphs of grey you at the end of white conceiving my dark out stretched shrapnel amulet from be hind ......... solomon pendul Mă legăn deasupra pieptului tău Ca o creangă de cais înflorit Tu, un metronom cu trup de ţărână Îmi numeri bătăile inimii Tic-tac tic-tac tic-tac Oh, pământule, cât de mult mă iubeşti Cum mă primeşti tu în măruntaiele tale Noaptea asta de iarnă Până primavara mă va reînflori   *** de katya kelaro (queen margot) Mi-a intrat delicat lobul ploii în gând, Ivoriul praf de pe mocasini l-a şters la intrare, Habar n-am de ce-i place să-şi lipească nasul de geam, Acum, uite-o, strecurată ca un copil, să-mi adoarmă pe sâni, Iar nu te-ai încheiat la nasturi, iubito Zucchero şi noi lunecând printre nopţi Autostopişti de ploi în intimitate Bicuspidul iubirii E darul meu de azi Te rog să-l păstrezi, e un balansoar cu mixandre Prezenţe româneşti la Târgul Internaţional al Cărţii de la Ierusalim – ediţia a 23-a de Marlena Braester (marlena)   Pentru prima oară desfăşurat în anul 1963, acest Târg al Cărţii are loc o dată la doi ani. Anul acesta, la a 23-a ediţie, între 18 şi 23 februarie, vor participa 1200 de editori din 40 de ţări, prezentând 100.000 de titluri. În 1995 au participat pentru prima oară şi editori din ţări arabe – Egipt, Maroc, Iordania. Unul din evenimentele importante ale Târgului este decernarea "Premiului Ierusalim" unui scriitor a cărui operă promovează ideea libertăţii individului în societate. Acest premiu prestigios a fost decernat în decursul anilor scriitorilor: Bertrand Russel (1963), Jorje Louis Borges (1971), Eugen Ionescu (1973), Simone de Beauvoir (1975), Octavio Paz (1977), Graham Green (1981), Milan Kundera (1985), Ernesto Sabato (1989), Mario Varga Llosas (1995), Jorge Semprun (1997), Arthur Miller (2003). Cinci dintre laureaţii "Premiului Ierusalim" sunt şi posesorii Nobelului pentru literatură. Institutul Cultural Roman de la Tel Aviv va participa, împreună cu Ministerul Culturii si Cultelor din Bucuresti, la această ediţie a Târgului. ................. Aceeaşi lună peste sat de Florentina-Loredana Dănilă (Florinel) Nu mai e nici moara-n sat, biserica, cu sfinţii decoloraţi de vreme îşi aşteaptă enoriaşii care-au plecat de mult, iar străzile-s prea goale ca să mai poarte nume. Doar cimitirul însoţeşte singurătatea puţinilor bătrâni rămaşi, străjuind măreţ de pe deal. Crucile veghează liniştea celor tăcuţi, flăcăi şi fete cândva, înlănţuiţi în horă. Nici horă, nici lăutari nu mai sunt. Doar porţile se vaită, amintind vioara. În colbul din stradă, copii nu se mai joacă, lunca tânjeşte după chiotele lor. Caii-au murit de bătrâneţe, câinii de plictiseală. Fântânile-au secat, casele zac într-o rână, cu coşuri schiloade prin care nu mai iese fum. La şezători nu mai merge nimeni. Şi nici după oameni, pe ultimul drum. Doar vreun câine mai scheaună trist într-un cortegiu sărac. ..........