nr. 6 în acest numar: - Literatura româna la început de mileniu - evidente, sperante, perspective - Les bicyclettes de Newport - addicted   - Expozitia surealista - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 - Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 mai 2007 an II ANUNȚ Sîntem nevoiți să vă anunțăm că datorită anumitor motive lansarea volumului „Mirabile dictu” se amînă pentru data de de 9 iunie ac.   Ne cerem scuze și vă așteptăm.   Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 de Virgil Titarenco (Profetul) Nu mă prea pricep la anunțuri din acestea și nici nu mi-am imaginat vreodată să ajung să le fac dar dacă toate vor merge bine și dacă va fi să trăim pînă pe la sfîrșitul lui mai intenționez să lansez o carte. E vorba de primul, si singurul de altfel, volum de poezie pe care l-am publicat vreodată. Nici acum nu sînt foarte convins că fac eu bine ce fac dar dacă Editura Grinta a fost atît de amabilă încît să îl premieze și să îi faciliteze apariția atunci eu nu cred că am mai avut prea multe șanse să mă opun. Așadar sîmbătă 26 mai 2007, în Iași la Galeriile “Pod Pogor – Fiul” de la Casa Pogor, cam pe după amiază, în cadrul ediției a VIII-a a Cenaclului Virtualia, intenționez să lansez acest volum și bineînțeles vă invit pe toți cei cărora vă face plăcere să participați. Vă asigur că habar n-am ce se petrece la o așa lansare de vreme ce n-am participat la niciuna. De felul meu n-am apucat să citesc decît cărți gata lansate. Mă gîndesc că o fi ceva interesant de toată lumea se dă în vînt după așa ceva. În orice caz eu am să încerc să fiu acolo și pe lîngă faptul că am să dau un brînci volumului ca să se lanseze mai bine intenționez să și reprezint cu cinste și onor eSocietatea și eZine de Literatură și Arte Hermeneia.com. Les bicyclettes de Newport de Bogdan Geana (Bogdan Geana) ...era o tipă răpitoare... cred că oamenii nu pot fi frumoşi, ei sunt alterabili, funcţie de piedone şi rovana plumb şi de mihaiştefanviteazul şi de lumina diurnă, nemiloasă indiferent de anotimp... în salonul de la urgenţă fracturaţii mă privesc multumiţi, ca şi cum mi-ar spune: am comis-o, nu mă mai mutilează nimeni de-acum încolo. dau să ies şi unul cu fractură de col femural mă prinde de mână şi îmi spune: nu o împuşca, ia-o tu! atât de mult mi-am dorit bicicletă vara asta, încât am luat-o eu; eram frumos, îmi făceam griji pentru relaţia noastră 23 de ore din zi, ridicând la rang de super baterie trupul meu de strămoş ion şi mici doze de litiu, ca în ora 24 să realizez că am ars inutil 23 de ore şi că oraşul ma aştepta încins să îl ventilez pe două roţi şi pe urmă ai apărut tu, nu mai aveai ce să rupi la mine, ce să schimonoseşti; mi-ai privit bicicleta şi cum ştiai că ţie ţi se cuvine orice, nu ai mai stat pe gânduri. acum aştept să sune telefonul, să te vizitez cu flori de câmp, să aflu când vrei să vin să te externez şi să ne plimbăm încet, de mână prin parc, ca doi moşuleţi, fredonând no nos moveran… venindu-ne mintea de pe urmă vom crede că oamenii nu pot fi frumoşi, ei sunt în orice caz alterabili, funcţie de mai marii de la opc şi de gura lumii, nemiloasă în orice anotimp. ieri seara am stat în fundul sălii; palmasem o fotografie de la newport. acum 45 de ani joan baez spera să interzică în lume bicicletele... addicted de pal emilian (emiemi) se făcea că stăteam în tranşee luptam luptam luptam pînă cînd s-a blocat arma apoi luptam cu mîinile goale venea peste mine lumea ca un tăvălug n-o dovedeam pămîntul începea să mă strîngă apoi am primit un pat de puşcă în gură m-a buşit sîngele şi m-am trezit speriat cu buzele crăpate m-am liniştit era luni încă o zi lîngă tine ştiu că dependenţele n-aduc nimic bun dar nu mă interesează atîta timp cît mă vindeci de toate deformările mele ca dependenţii de heroină seara aplic un garou peste tot ce însemn îmi pipăi venele apoi injectez doze care-ar ucide un om normal doze duble din gîndul că mă voi trezi lîngă trupul tău pentru tot restul vieţii   Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 de grauenfels adrian (nepotul lui rameau) Dadaismul şi Surealismul sunt recunoscute ca două semnificative mişcări ale artei moderne. Ele au schimbat tradiţii, au modificat vocabularul poetic şi au marcat profund istoria artei secolului XX. Muzeul Israel din Ierusalim prezintă o nouă, interesantă expoziţie numită "Surrealism and Beyond", bazată pe colecţii private şi donaţii făcute muzeului. Este un prilej de sintetizare şi retrospectivă a unui curent făcut posibil datorită eforturilor colective, produsul marasmului creativ al unor grupe de artişti mânaţi de o ideologie comună. Nevoia de a creea frumuseţe. Scrie Werner Spies în "From Dada to surrealism" : după primul război mondial arta de avant-gardă era împarţită între 4 curente bine stabilite: Expresionism, Fauvism, Futurism, Cubism. Grupul Dada (apărut iniţial la Zurich) pare a fi indiferent la tendinţele artei moderne. Ei se retrag din dialectica avant gardei într-o atitudine anti-artă, cinică, îmbibată de paradigme care rezidă în refuzul mişcării de a adopta un stil anume. Dadaiştii apar ca provocatori, demoralizatori, susţinând că Dada este o stare de spirit antidogmatică, fară un scop determinat.De aici repetiţia care duce la oboseală şi ulterior la dispariţia mişcarii Dada. Andre Breton sezizează pericolul şi redefineşte emoţia surealistă ca fiind o reacţie poetică la vizual, la imaginar, departe de ironia Dadaistă şi efecte sale distructive. Este meritul lui Max Ernst de a cristaliza eforturile de a produce artă vizuală plecând de la trivalul cotidian, încă înainte de 1921. Jurnalul "Literatture", lansat în martie 1922 subminează terenul dominat de mişcarea Dada. Textele lui Breton publicate în acest jurnal folosesc des termenul "apres Dada".. şi în continuare definesc forţele care mână surealismul. Breton admite eforturile făcute de a percepe starea visului: "..facem un efort de a evada din cuşca ameninţătoare în care suntem închişi".. Nihilismul estetic Dada este lichidat prin aderarea lui Picasso, Duchamp, Piacabia, de Chirico, Max Ernst şi Man Ray la ideeile inovatoare ale lui Breton. Pictura este redefinită. Estetica este rescrisă în "Primul Manifest Surealist " apoi în cartea lui Breton "Le surréalisme et la peinture." Literatura franceză este şi ea atrasă de noua mişcare, revistele surealiste la modă oferind spaţiu amplu noilor poeţi. Rimbaud, Nerval, Lautreamont sunt primii care scriu în atmosfera de vis şi imaginar. Tristan Tzara polemizează vehement cu surealistii scriind astfel în " Essai sur la situation de la poésie" : "Surealiştii au organizat o revoltă contra psihologiei normative, contra utilului şi a fenomenelor explicabile sau chiar a credinţei că orice fenomen este logic explicabil. Ce fac ei în artă şi în literatură contribuie la distrugerea cauzalităţii şi a pozitivismului ." ..........................      Literatura română la început de mileniu - evidenţe, speranţe, perspective de Petre Flueraşu (Flueraşu Petre) “Oamenii nu citesc generaţii, citesc cărţi!” Tudor Octavian Creatorul a fost în vechile societăţi un membru privilegiat. Cunoaşterea conferea atunci o poziţie de forţă, demiurgică, iar cei care o posedau acţionau aproape de fiecare dată aidoma unor despoţi. Cultura a rămas pentru multe secole o afacere restrânsă, o castă imuabilă, la care marea majoritate a oamenilor nu avea cum să ajungă. În vechile societăţi, cărturarii, cei care ştiau să scrie şi citească, conduceau. Societatea în esenţă era modelată de aceştia. Pentru a ajunge să ai ceva de spus trebuia să urmezi un întreg mecanism, trebuia să reuşeşti să te integrezi în cercurile restrânse care guvernau exprimarea. Pe parcursul istoriei, cultura, arta, muzica, au fost aservite de nenumărate ori unor interese oculte. Multe dintre marile opere, pe care astăzi tindem să le sanctificăm, au la bază motive banale. Marii artişti ai Renaşterii au pictat, au scris şi au sculptat pentru bani, iar asta nu are nicio legătură cu valoarea intrinsecă a creaţiilor. Ceea ce pentru noi apare acum ca o minune era atunci o simplă sursă de câştig. Nu a fost niciodată nimic ruşinos în arta percepută ca o meserie. Peisajul literar din România s-a aflat încă din stadiile sale incipiente în umbra scenei internaţionale. Lipsa vreunui laureat român al Premiului Nobel pentru Literatură spune totul în acest sens. Din păcate, autorii români au reuşit de prea puţine ori să se ridice la nivelul necesar afirmării pe plan mondial, rămânând cramponaţi în bătălia internă pentru un succes minor. Temele abordate, motivele centrale, tehnicile, par să se adreseze în continuare unei elite care, în perpsectiva globalizării şi a evoluţiei accelerate, nu mai are prea multe de spus. În trecut, arta se adresa unei elite care deţinea puterea absolută. Oamenii simpli nu aveau putere de decizie, nu puteau influenţa procesele importante. Doar odată cu explozia economică a început să crească importanţa individului. Astăzi, opţiunile sunt infinite. Cultura nu mai poate fi impusă, ci trebuie să se impună prin valoare. Cartea se transformă într-un bun, pe care utilizatorii îl pot sau nu achiziţiona. Scriitorii de succes pe plan mondial au învăţat să se adapteze acestor legi simple, au învăţat să scrie în primul rând pentru cititorii cărora doresc să li se adreseze. Asta nu înseamnă trădarea principiilor personale, asta înseamnă doar capacitatea de a-ţi analiza opera cu detaşare şi de a identifica punctele forte şi punctele slabe. ...........................