nr. 9 în acest numar: - -  "trupul vorbeşte trupului" -  Orange blossom maté (2) -  pluta îngerilor -  Poemul e zidit în insonor -  www.ro august 2007 an II   "trupul vorbeşte trupului" de Dorin Cozan (francisc) mica mea pasageră, fiinţa mea a înserat s-a făcut dulce-roşie cu miros de rodie mâna mea stângă se topeşte- ea voieşte nu eu- după gâtul tău pufos se-ntinde să moară dreapta face un semn de-nchinare veşnicei tale clipiri visătoare şi-n aerul aspru dispare şi totul în mine se uită pe sine şi n-are scăpare izbit ordonat de fâşia spectrală din felinare ş-atuncea, întorcându-ţi bărbia, lumea s-a oprit, (n-a expirat) a fâlfâit rezervată şi-am poftit-o să ia loc deşi între mine şi tine ea nu-şi mai găsea rostul simţeam că totul însuşi are un rost până şi bumbul cămăşii tale pe jumătate scos până şi aerul era mai bun era mai curios venea şi pleca de la până la bărbia ta, foarte frumos foarte diplomat când totul s-a mişcat din nou, către sine, m-am înseninat în cot, unde cotul tău m-a înţepat până în inimă s-a luminat, ş-a fulgerat nişte stele mai siropoase pe care le-am plimbat o vreme prin cerul gurii şi pe urmă le-am ingerat, cu ochii către urechea ta stângă ţuguiat fiinţa mea înnoptase de-o vreme şi puteai în mine tăia orice cuvânt foarte frumos de la până la os iar tu despicai lumea în două, cei care-au îndrăznit să te iubească de buza de jos, cei care nu, de cea de sus. şi când aproape se lipeau, unii, tânjind către raiul sau iadul celălalt, se-aruncau eu închideam ochii ei se rostogoleau ca firimiturile la picioarele tale eu, buzele, surâdeam ca lazăr, săracul, c-un călcâi în sus, cu altul, întors, foarte diplomat, dar şi foarte foarte nesărutat şi vrusei – şi-acuma tot vreau- să ştiu dacă umbrele se mai ţiu fiindcă te-ai făcut mai luminoasă mai dragoste în şi cu mine, aşa, clară şi distinctă şi tot mai fără de trecere, mica mea dansatoare yerba maté (2) de Luminita Suse (Oriana) lapte rece turnat în ceai fierbinte cale lactee revărsată în univers exotermic unda de şoc destramă nebuloase de spumă în sens giratoriu buzele se dilată palpită reflexiile retinei aprind supernove pe orizont lichid respiraţia cedează suspinat trecutului invocă amintiri întâmplări aleatoare raportate la referenţialul zilelor de ieri depinzând de poziţia aparentă a unui soare de la marginea unei galaxii de tăceri deportată din universul invizibil într-un univers de expansiune supliciu unde există doar referenţiale relative pentru capricii penultime iubire în prag de glaciaţiune absolută ceaşca nudă frigidă palmele căuş despicate de linii rigide bătrâne pluta îngerilor de Virgil Titarenco (Profetul) cel mai greu este să aduni ploaie în mîneci și în buzunare să dai senzația de viață mirosind a iarbă într-o după amiază în care orașul doarme lichid cu susul în jos iar colbul se face zi răsturnată peste solzi de vopsea coșcovită să aduni ultimele pietre să le legi de genunchi și să faci pluta îngerilor printre vacuole murdare mirosind a zarzăr despletit în geamuri slinoase de spital iar tu copil șoptit de părinți desperecheați pe care nu îi mai vrea nimeni acolo sub pat în cimitirul vocabulelor fugărite să te ascunzi în liniștea ploii Poemul e zidit în insonor de Marlena Braester (marlena) poemul e în privire litere scrise în camera obscura pentru a nu spune ci pentru a străluci în întuneric fac ocolul poemului zidit în insonor scriu mai întâi ultimul cuvânt din poem pentru a regăsi începutul luminii puse în voce Lemuria de Turbure Vlad (aalizeei)     心 (Kokoro - Inimă)   de Marian C Ghilea (Gebeleizis)   遠い山 白い小川が 流れるよ 石や水や木 心に残る Tooi yama. Shiroi ogawa ga Nagareru yo. Ishi ya mizu ya ki Kokoro ni nokoru. Munte-ndepărtat. Înspumatul pârâiaş Curge năvalnic. Piatră, apă şi copaci Rămân în inima mea. La monto fora. La blanka rivereto Rapide fluas. Ŝtono, akvo kaj arboj Restas en mia koro. Far away mountain. The small brook with white waters Flowing rapidly. The stone, the water and trees Are left with me in my heart. De anima  de Vladimir Negru (vladimir)  il se dressait une voie avec les mains à travers les déserts de la chair, il suivait son âme tel un aveugle attiré dans un sommeil magique, elle parait ses chevilles des racines arrachées de la lune, sa peau s'abîmait, on ne pouvait plus la caresser lui, il tirait des flèches vers les bêtes il sautait et rigolait bercé par des chameaux sur la route vers les Indes elle laissait ses cheveux détacher par le mousson et ressuscitait ses yeux morts dans la lumière en les guérissant de toute couleur ses lèvres sentaient le cendre dans sa sainte des saintes où elle trouvait sa fin ....................    www.ro de Ender Wiggin (ddm) Argeseanu Gabriel: Günter Grass, laureatul premiului Nobel pentru literatură, afirma că literatura trebuie să fie subversivă. Literatura publicată pe net este subversivă sau adversivă? Daniel D. Marin: (În acest moment) în nici un caz "subversivă". Decât poate pentru autorii înşişi. Uitaţi-vă la titlurile textelor: "mai sunt un pic de mine în emisfera dreaptă" (Maria Gold), "sub Mine, covOrul e uD", "cineva toarnă acuarele în ţevi", "cum să trânteşti un poem", "noutate!!! / cam. 109 miroase a sex (să cad peste voi)" (Sorin Despot); "Preacurvire şi sex (gem seşăn lui enaque cu afecţiune ficiăring sorin, descTop şi iuliean)" (Iulian Poetrycă & Sorin Despot); "grigore de doi singur", "balada tânărului cu activitate sexuală redusă" (Mihai Drăghicioiu); "romanian summer hits. vol. 1 (semper fi, to blu)", "wouldn't it be good to be in your shoes even if it was for just one day", "prostii numai prostii", "Psyche. unltd" (Tosa Claudiu); "de unde @am ieşit eu?", "în Jur", "când zâmbesc nu arăt mai mulţi dinţi decât voi", "am făcut pipi pe narcise", "am doi sâni frumoşi", "sorin m-a făcut să promit" (Eugenia Panico). Hose Pablo şi-a intitulat mai multe poeme "super text" (mi-a spus că şi le-a intitulat aşa pentru că exact asta sunt: super texte). Cel mai "prolific" pare a fi Dan Cârlea, nu doar cu titluri, dar şi comentarii fără nici o legătură cu textul: "criogenizaţi de blitzuri (suntem între buricul şi sexul serii bucureştene)", "intensă: Publicitate (poezie de 7 stele sau de un pateu)", "vacă, ştiu că sunt un porc (cu gândul la un cavou de carne vie)", "Pe Masa tăcerii: Flegmatic şi zidit în alergare", "2 taine vă spun (vă uitaţi ca curca-n leme)". De la acestea din urmă şi până la diaconizarea spaţiului literar virtual nu e decât un pas... AG: Crezi că titulatura „Atelier literar de poezie şi proza, poezii româneşti, literatură şi cultură” poate exclude trauma eşecului literar pentru cei care au ca punct de reper doar comentariile de pe site-urile literare? DDM: Trauma respectivă nu e extirpabilă. Depinde de mize, de false mize, de felul în care cineva se raportează la ceva... Sunt autori care scot 20 de cărţi, cu mari sacrificii materiale, şi nu-i ia nimeni în seamă. Pentru ei e o dramă. Spaţiul virtual e şi mai păgubit din anumite puncte de vedere. Nu prea sunt critici literari cu o cât de mică notorietate pe site-uri. Care să "impună". Şi apoi, textele vin în cascadă, sunt imposibil de „imortalizat”. Din punctul acesta de vedere, un atelier virtual cu sute/mii de membri nu face nici măcar cât o palidă consolare. ...