nr. 10 în acest numar: - -  story of a city -  Love song -  Avigdor Arikha- Pictor -  the last song of Shéhérazade -  we will always have sighisoara... septembrie 2007 an II   story of a city de pal emilian (emiemi) deci iata-ma. gardul miroase a pisat si a veverita. nu stiu cum miroase o veverita dar mi-am adus aminte de vietatile din felix. stau drept în mijlocul întunericului camasa rosie flutura pe mine partea buna din mine adica aia care a facut liceul catolic ar spune iata regele iudeilor. camasa rosie flutura ca un steag de capitulare pacat ca sunt mic de statura si nu ma vede nimeni sa ma scoata din viata. e atît de întuneric încît daca îmi pipai chipul nu-mi dau seama daca sunt eu sau peretele prabusit al stadionului. cîini albi cîini rosii cîini negri cîini curcubeu s-au adunat lînga mine ma zgîrîie un fel de a spune stapîne lasa-ne afara. urlu mai tare ca ei trebuie sa le arati ca esti stapîn pe situatie. as face focul hîrtia nu se aprinde as mînca niste vinete dar singura gradina din apropiere e carnea mea crispata de frig. un tunet fulgerul despica întunericul ca pe o capatîna de condamnat. inima mea e razuita de frica inima mea e alba ca o ridiche. dar o sa vina ziua si atunci o sa dorm sa vezi tu ce-o sa dorm si va fi soare. ........ we will always have sighisoara... de Bianca Goean (Sapphire) Încercam sa nu ne pierdem, facând ceea ce atâtia altii fac. Femeia la treizeci de ani, îmi spui, stie ce vrea, stie ce poate, nu are nevoie de mine sa o completez, sa o apar, sa o protejez. Femeia la treizeci de ani, îti spun, iubeste. Doua zile, cu toate amintirile gramada. Sapam în umbre, cautand case. Zilele acestea, ca un cimitir în care toate mormintele sunt sapate si nimeni nu vrea sa moara. Tu îti spui ca nu vei muri niciodata; eu supravietuiesc. În restul de 363, e iubita. //Despre el: Am obosit sa îmi spuna am nevoie sa te respir, sa te nasc, sa te prind între mâini putin cât putin niciodata toata. Satula sa ma stiu o apa din care cineva încearca sa soarba mai întâi din causul palmelor mai apoi cu fata toata, în cele din urma cu tot trupul. Un om e pierdut în mine, nu mai am mâini sa ma adâncesc dupa el.// Noi doi. Mereu un oras, o cetate cu zidurile surpate pe alocuri. Noi doi, mereu caramizi rosii, tuneluri de panica, si tu gemând cu gura lipita de umarul meu, temându-te de lumina. Eu sunt numai umar. Si-apoi toata scara aceea pe care urca viori, si lumina prinsa în aschiile negre, si tu umblând prin pântecele meu ca în adâncul unei viori, tu si tot timpul adunat în figurine de lemn, între Venus si Saturn, între cupru si plumb. Noi, noaptea dintre ele .........  Crevasa între sansa si miraj de Naan Lea (Younger Sister)   Vorbind despre sansa în loc de probabilitate, adica de cîte ori este mai probabil ca un eveniment sa nu aiba loc decît sa nu se întîmple, cînd dam cu banul probabilitatea ca rezultatul sa fie cap sau sa fie pajura este de cincizeci la suta. Marea... vis de-albastru... infinit... În port, un du-te vino necontenit. Hamali de toate neamurile poarta pe umeri saci si lazi de marimi considerabile ca niste animale de povara fara a vedea, fara a auzi nimic, purtînd în minte obsesiva întrebare cum sa faca rost de bani si cum sa ajunga în Tara Fagaduintei.Doar seara cand arsita se domoleste, furnicarul se muta în alte locuri, acolo unde între pahare de rom si halbe înspumate se tes povesti si idei care în atmosfera de fum de tigara par celor ce vor sa evadeze din iad realitati. Într-un ungher în care lumina becului difuza, strecurata printre benzi de prins muste abia ajunge, la o masa încropita din doua lazi rasturnate si doua resturi de blana noduroase, stau patru vlajgani jucînd carti pe o miza destul de mare. ........   dimineata, fragii disparusera de Dorin Cozan (francisc) da, te duc în brate pâna în asternut am încuiat usa, da, am platit am pus bagajele noastre unul peste altul în colt afara nu mai e nimeni nu e nimic la fereastra – cum ar spune poetul - în doua secunde pun apa pe foc si te spal pe picioare cât timp stai pe marginea albicioasa a patului dând din picior pâna e gata masa pâna aprind lumânarea albastra spune-mi cât de mult vrei acasa acasa e un cuvânt superb mai ales cum îl stâlcesti tu în silabe ca si fericirea, printre altele eu vreau si mai mult – ba eu - dar nu stiu ..cred ca si Dumnezeu vrea acasa la noi nu-l vrei pe Dumnezeu în noaptea asta? bine, nu-l ..îl dau deoparte cu betigasul asta apasând în jar nici daca zicem ca Dumnezeu e câine? nici .......... Love song de Florin Hulubei (Thorkild) dincolo de vitrina cafenelei prin aburul unui "macchiatto con latte" „Mama you got a daughter” în difuzoare miscarile fetelor în fuste mini au ceva din farmecul zborului niciun zâmbet nicio privire doar fermitate ai sa ajungi în statie, ai sa iei autobuzul va fi o zi trista o zi plina de candoare numai gândurile mele îti vor bate la usa „Hey, baby, can I buy you a coffee?” în aerul verde al diminetii trecatoarele îmi zâmbesc cu retinere când cu buzele umede fredonez molatec "love is blindness i don’t wanna see...” the last song of Shéhérazade de katya kelaro (queen margot) între doua nostalgii, saruta-ma sunt geloasa ma-ntreb daca un barbat stie sînii unei femei au arhitectura de fagure (în firida lui ascunzându-si smochinul umbros ziua torida de vara) muezini cioplesc drumuri de lapte ma cufund în tine ca-ntr-o iarba înalta ti-am spus de atâtea ori: ne vom alege casa daca ne vor lasa o noapte întreaga sa facem dragoste în ea simtind valuri de magma, degetele tale pierdute înlauntru-mi masoara adâncimile apelor trupul rupt în fâsii de pâine face loc toamnei sa intre printre brazde cu mormane de fructe primenind epiderma saruta-ma ..........   Avigdor Arikha- Pictor de grauenfels adrian (nepotul lui rameau) Avigdor Arikha s-a nascut în România în anul 1929. Primele desene le face în frageda copilarie. La numai 12 ani este deportat de nazisti într-un lagar german de concentrare,unde se afla pî na la eliberare în martie 1944, de acolo este trimes în Israel la kibutul Maale Hamisha în vecinatatea Ierusalimului. Este grav ranit în razboiul de independenta al Israelului (ianuarie 1948). Intre 46-49 studiaza artele plastice la academia Bezalel din Ierusalim apoi se înscrie la Paris la prestigioasa Ecole des Beaux Arts, absolvind-o în anul 1951. Continua cu studii de filozofie si istoria artei la Sorbona. Arikha se dezvolta ca pictor, desenator si tipograf totodata. Printre primele sale lucrari se evidentiaza ilustratiile la cartea lui Maria Rilke: "Way of Love and Death" ( Jerusalem 1953) care aduce artistului medalia de aur la Trienala de la Milano în 1954. ........... Copyright - Israel Museum- Jerusalem celor cîtiva de Aida Hancer (Aida) e singura data când ma întorc cu privirea toata spre os fara sa stiu fara sa caut omul întreg fara sa lipsesc macar o zi un spatiu din toata povestea asta condusa de oameni am cucerit toata întinderea asta de ape când am vrut si-am lovit cu aceeasi putere cu ambele mâini în crucea de noduri noi n-o sa plecam pe mare singuri gura noastra între atâta putere si-atâta vina de ape sub peste vom sta câteva zile sa ne rugam în lumina uda de seara vom ramâne aproape singuri si-o sa ne pazeasca un preot numit de tâlhari curata mere în sâgele nostru ca sa avem din nou darul trairii sa vedem nu forma ta ci forma copacului tau în iarba si-n animale caii sa bata din plete la doua secunde sa umple femeia scara de coaste cu turnurile bisericilor cu mersul salbaticilor si de doua ori sa-ti închine talpile de sus pâna jos ...........