ziua aceea este ca un bandaj uitat într-un pacient
îngustezi ochii
când îți povestesc
și o fărâmă din tine
se transformă în ancoră
sfârtecându-mi pielea
lumea te privește ca pe un om normal
nimeni nu știe cum vintrele ard
murmurul cardiac
întrece agitația străzii
și uneori apari în fotografiile străinilor ca un abur
important este să treci prin zăbrelele minții
peronul crăpat de iarbă
se oprește în dreptul cinematografului
colonadele scorojite pline de graffiti
străpung aerul greu
în lumina zăpezii privesc viaţa o modalitate de
a încerca simţurile un test în care intru
aşa cum intră cuvintele în hârtia întinsă sub mână
ca pentru un act sexual neprotejat din care sigur vor ieşi
bastarzii arătaţi mai târziu cu degetul dizgraţia şi rotunde hohote
ca nişte ochi îngheţaţi prin care lumea se arată în goliciunea ei
ca un miel prins în dinţii lupului
nu spun nimic gramatica nu mai are
nevoie de mine prin preajmă şopârle
se-nghesuie la trecerea soarelui
e cald vară o frică de înger mă ţine în comă
moartea are viaţa ei vezi câte poze şi-a pus pe
facebook cum s-a-ngrăşat în ultimii ani
fotograful nici n-are timp să-şi focalizeze lentila
Comentarii recente