COLajPOetiC + cutia cu nisip + inovație + poezie vizuală + videoliterar
priveşte-mi braţele nu mai sunt deloc vinete
ţi-am zis că acele urme de la perfuzii vor trece rapid
priveşte-mi ochii Tată nu mai sunt vişinii
reuşesc să dorm noaptea
priveşte-mi sufletul şi acolo vei vedea
un loc mai pustiu decât sutienul unei amante părăsite
aş vrea să te mint Tată
că sunt bine şi pot să mă ridic singură ca de obicei
ştii de câteva zile mă chinui să nu plâng
mi-au venit iar vreo 2 volume de corectat mai
am şi examene încă de trecut mă întreb dacă voi
face şi anul ăsta pneumonie am început să mânânc tărâţe şi
seminţe de in
și dacă toate aceste lllucruri au să se ssstrice
măi tată
au să se strice au să se strice
așa cum te-ai ssstricat și tu de când ai plecat
la cele uuuuitate
ce fel de oameni
ce fel de oameni măi tată
ar trebui ssă fim noi
eu și omul din mine cetățeanul românul cccreștinul
din mmmine ce fel de om ar trebbbui să fiu eu
aici pppe planeta asta văzzzută de sus ca o
poză fffrumoasă dar care în microssscop e altfel
e uuuurlet de fiară
cceva care pe mine mă ffface atât de atent
vvvigilent și pus pe țeava pissttolului
dacă te-ntreb
măi tată
dacă te-ntreb și tttu nu-mi răspunzi
atunci am să-ți spun eu am să-ți spun că voi fi
ca ăla din evanghelie
ca ăla cccare striga în ppppustie
care striga pregătiți calea Domnului
și nimeni
nnnici parcă leproșii
clapele negre ale acordeonului
mi le-ai luat și ți le-ai băgat
în buzunarul de la spate
acolo unde ții
ceasul pe care ziceai că bunicul tău
ți l-a dat când s-a întors din pușcărie
omorâse pe câțiva nenorociți
vagabonzi ai străzii
cerșetori de priviri
asemeni unei mangrove năpădite de secetă
mă întreb
ce fac crocodilii când nu au apă
dacă tot ce fac este să stea sub nămolul
care se usucă și crapă
crocodilii atacă
poate sângele ține loc de apă
mă întreb
ce fac oamenii când nămolul se usucă
cântă ca o cheshire
printre dinți un șoarec
mai dă vioi din coadă
joacă box cu uvula
se izbește gălăgios de palatal
nu vrea să scape
îi place limba de cheshire
Mă faci să zâmbesc, furioaso!
De ce oare te-oi fi chemat baionetă flămândă nu ştiu.
Acum aştepţi să te împac, bufneşti şi mă cerţi, chipurile, despre pluralul greşit al albiţiei.
Dau search.
“O, yes!” zic, vorba proverbului, la Roma te porţi ca romanii, iar la Roman exclami ca englezii.
Ai putea renunţa la glumele ieftine, spui.
Am găsit nume de alint arbuştilor. Declam pseudomelancolic:
O, voi,mimoselor de Constantinopole!
O, tu, arbore de mătase persan!
Vă tăiem crengile îngheţate şi bandajăm cioturile rămase cu hârtie de ziar şi cu pungi.
NU este o iluzie că puteţi rezista vii înfofoliţi cu fundiţe de rafie, ansamblaţi în celofan albastru?
BA da! Nici măcar pe o insulă roz, împachetată de Christo, nu puteţi asta.
Singurul prieten comun-crivăţul. Aşteptăm primăvara.
arată-mi cicatricea de pe brațul drept
aia pe care ți-au cusut-o când dormeai
bisturiurile lor erau toate înghețate
se pusese chiciura parcă și pe jos era oglindă
hainele îți rămâneau scurte
tu plecai a cincea oară să-mi cumperi biscuiți cu lapte
eu mă lăsam de fumat în noaptea aceea
de fapt cred că m-am răzgândit cu privire la fumat
e obiceiul pe care l-am preluat de la tine
în seara în care citeam poezii la întâmplare
am mers nouă ore pentru altele trei amărâte doar ca să-ți văd fața
am rămas amândoi muți tu ai spus că ar trebui să îmi fac ordine în gânduri
să trimit mail-uri să vad ce-mi spun alții
când alții nu au contat niciodată cu adevărat
dar ție îți plac artificiile și să te închizi în cercul tău desenat cu cretă mov
Ziua
Înăuntrul unei case , o încăpere în care singura piesă de mobilier este un jilț.
Un tânăr oferă un interviu, vorbind despre libera asociere a gândurilor.
-Libera asociere... păi să mă gândesc. Uite, acum, asociez chestia asta cu prima dată când am mâncat înghețată pe băț, pentru că în cameră miroase a vanilie. Și de acolo, încep să-mi vină în cap o groază de amintiri.
-A, să continui? Păi, îmi amintesc că m-am murdărit foarte tare pe cămașa cea nouă, și noi atunci nu prea aveam bani. Când am ajuns acasă, mama s-a uitat urât la mine și a început să mă certe, iar tata țin minte că a strigat din dormitor să mai tacă odată din gură.
(Uitându-se în sus, sprijinit de spătar cu un deget în aer, ca și cum și-ar dirija gândurile.)
dacă te uiţi mai de aproape la mine
sunt un duplicat al unei femei
ocupaţia: o coastă din bărbat
restul sunt scrisori primite de la prieteni
unii morţi în viaţă alţii care nu s-au terminat încă de zidit
nu-i nimic e timp destul o să reuşească şi ei când nu or mai vedea
până atunci mai spăl un trup de sânge mai bat un cui între dumnezeu şi iisus
cum domnule de ce
delimitez facerea noastră între cer şi pământ
am auzit că la noapte o să cadă luna
şi ce dacă
a mai căzut când eram eu copil şi nu s-a lepădat nicio marie
cocoşul nu a cântat nici măcar o dată
aşa că mi-am luat gândul de tânără să veghez la tot ce nu îmi aparţine
treaba e simplă
azi dimineaţă m-am trezit în mijlocul unui iureş
şi etc. etc. etc.
*
ce te faci când ți se fac avansuri și ești bărbat însurat
păi ai vreo 3 variante
prima duce la divorț pentru că ești bărbat nu geniu
a doua aduce după sine înjurături fine precum că ai fi
impotent dar tu poți trăi cu asta și cu nevasta
a treia e să faci pe prostu’ frate și asta ți-o recomand
dar vezi să fii mai prost decât ea
nu avem nevoie de bărbați spune femeia polisapiens
desigur că bărbații le lasă să spună ce vor doar le-au
făcut copiii deja
acum ce face o femeie când i se fac avansuri păi sunt
cam tot 3 variante
prima este egală cu a doua și a doua este mai bună la
capitolul creme iar la a treia se consumă avansul după
care tot ce mai rămâne de consumat
iar aici acționează instinctul feminin prietene
când femeia este deșteaptă
trei bănci
patru bătrînei mă salută
al cincilea e văduv
mă privește și întoarce capul
trist
***
vecinii au plecat
liniște și miros de fum
număr tomberoanele
tot mai puțin gunoi se adună
sărăcie
***
o femeie aleargă
cu un cîine negru
îl știu de pe vremea cînd mă lătra
acum trec în liniște și mă ignoră
amîndoi
mă-ntorsesem cu un iz amar, cu speranţe deşarte şi cu un fel de arici la subsuoară, drept gaj pentru efortul pe care îl depusesem, cândva, de dragul unui naufragiat, pe o coastă de elefant. la întoarcere nu m-a întrebat nimeni de sănătate sau de tusea convulsivă care-mi distrugea auzul încet, încet. mi s-a pus în faţă o cană mare de ceai de sunătoare pe care scria cu litere de-o şchioapă - în ceaţă cum priveam: pentru eternitate.
- acum, vorbeşte!
- cui îi pasă de eternitate?
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
- …
- pag.urm. ›
- ult.pag. »
