Încep acest şir de eseuri cu speranţa că îl voi termina. Fiecare text este un draft (preprint). Le mulţumesc celor care vor comenta. Şi, eventual, vor veni cu sugestii.
§1. Poeticul locuieşte Omul - parafrazând şi comentându-l pe Heidegger
Textul ce va urma nu este scris (nu se vrea a fi scris) de un «producător» de poezie; şi nici măcar de unul care, producător ratat, vorbeşte, mai mult sau mai puţin doct şi argumentat, despre cum ar trebui «produsă» poezia; ci de pe poziţia unui «consumator» (înrăit) de poezie. Prin urmare, de pe poziţia anunţată, sunt conştient de precaritatea încercării mele care, cum poate fi interpretată altfel, decât subiectivă?
Dacă totuşi mi-am permis să vă plictisesc (poate), mai trebuie să adaug că, adâncit fiind în Heidegger („Opera de artă” dar şi toate textele sale) în care, parafrazând, «Poeticul locuieşte Omul», în Ricoeur („Metafora vie”), Blaga („Metafora revelatoare”)… din care nu ştiu cum, dacă şi când voi reuşi să ies cumva fără a mă pierde, îndrăznesc totuşi să însăilez cele ce vor urma ca o primă încercare de a spune câte ceva.
Internetul a devenit plictitsitor. Depresiv pe alocuri. Probabil nu interesează pe nimeni dar eu nu am adoptat tehnologiile astea cu rețele de socializare. Aberațiile cu facebook sau twitter sau google+ sau toate celelalte miriade de chestii care au aceeași valoare ca ciupercile după ploaie. Aș vrea să nu fiu înțeles greșit. Nu sînt anti-tehnologie. Ar fi chiar ridicol să se spună asta.
Abstract. “Being in the World” (“afiirea” – term has been introduced by Drăgănescu) which result from “The Awareness Experiment” is the Keystone of Drăgănescu’s “Ring of the Material World” (RMW) Model. This text focuses on the “Being in the World” (afiirea) which seems to be very different from Seiendes of Heidegger.
Dan Lusthaus, absolvent al departamentului de “Religii” al Universităţii Temple (USA), este acum profesor la Universitatea din Boston fiind specializat în Budismul Yogācāra. Ultima sa carte, Fenomenologia Budista, de 610 pagini, se află în topul vânzărilor pe domeniu.
Şcoala Yogācāra a apărut relativ târziu în dezvoltarea Budismului Indian (aproximativ în secolul 5), fiind privită de ea însăşi mai curând ca o continuare sau realizare a dezvoltărilor anterioare decât o îndepărtare de ele. Ea a încorporat, virtual, orice lucru pe care şcolile budiste anterioare îl dezvoltaseră.
NOTA: Acest text este doar un preprint. El dezvoltă unele idei pe care deja le-am enunţat în „Eseu despre sursele adevăratei cunoaşteri în Logica Budistă”, ed. Cartea Universitară, 2006; dar adaugă - sper - şi unele noi. Textul este postat doar pentru a fi supus discuţiei şi de a primi, eventual, unele reacţii care să mă ajute la definitivarea şi finisarea lui. În acest sens avertizez cititorii că unele date istorice nu au fost bine verificate. Şi, de asemenea, că lipsesc din el, în majoritatea cazurilor, indicaţiile bibliografice precum şi notele de subsol care vor întregi versiunea finală care va fi mult mai amplă şi mult mai bine argumentată.
Comentarii recente