• Text promovat pe Hermeneia.com

Biografie clasată

,

A venit o zi când era să mă nasc
și chiar m-am născut;
n-am putut lepăda celulele și n-am putut nici măcar
să ratez de unul singur.

De multe ori,
era cât pe ce să mor, dar n-am fost lăsat,
întocmai ca un pește prins în undiță,
apoi eliberat din mila pescarului.

Am crescut și eu aici, cu voi,
între între și între,
m-ați crescut și voi, cu voi,
între nicicum și niciunde.

Acum,
pe un câmp cu pustietăți înzăpezite,
privesc capătul, dar nu înțeleg ce e.

Peste deal trec umbre,
nu mai trece nimeni peste câmpie,
pe sub vale trec vulturi-vulturi.

Eu mă sprijin în limbă,
în palme țin inimi
și nu mai știu care a cui este.


Comentarii

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Ambițios

  • imaginea utilizatorului Trinity
    Trinity

    fain selfie poetic.
    improscat cu rezonanta +++ repetitii puctand si pocnind printre versuri
    vulturi vulturi

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    poezie matură

  • Cristina Moldoveanu

    În afară de sprijinirea în limbă, care pare a fi o designare (clară) a limbii române, dar numai la prima vedere, fiindcă în mod real înseamnă și o biologie sacră cu referire la anatomofiziologic (precum și geografia e sacră uneori), restul poeziei distanțează semnificatul de semnificant. Un poem foarte frumos, care amintește de mișcătoarele pustietăți și care mi-a mișcat și mie inima, și eu știu a cui este.

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Trinity, Virgil

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele