Bufonul

(din ciclul „Prozo-eseuri”)

Într-un excelent text al lui Isaac Asimov, intitulat „Bufonul”, se povestesc, pe scurt, următoarele: exista un cerc restrâns de hiper-super dotaţi şi un hiper-super computer. La care hiper-superii şi aşa mai departe erau singurii care aveau acces. Pentru a pune tot soiul de întrebări de ale cărora răspunsuri, date de calculator, depindea soarta omenirii. Unul dintre hiper-superi a început să alimenteze, într-o veselie, hiper-superul cu o grămadă nesfârşită de bancuri. Pe care obişnuia să le spună cui vrea şi cui nu vrea. De aceea fusese poreclit „Bufonul”. După ce a ghiftuit bine maşina, a hotărât că a venit timpul să afle răspunsul ei la trei întrebări:
1. De unde vin bancurile (având în vedere că nu reuşise să identifice sursa lor, ele circulând flokloristic, din gură în gură)?
Răspunsul: Sunt de origine extraterestră.
2. În ce scop sunt spuse?
Răspunsul: Sunt teste la care este supus animalul „om” pentru a se vedea cum reacţionează (aşa cum oamenii testează pe cobai, de regulă şobolani de o anumită specie, tot soiul de chestii).
3. Dacă se va afla răspunsul la primele două întrebări, ce consecinţe vor apare în legătură cu „omul”?
Răspunsul: Se va renunţa la acest tip de teste şi se vor inventa altele.
 
*
De atunci, nici un animal „om” n-a mai putut spune bancuri. Fiind astfel identificaţi adevăraţii bufoni ai Universului. Iar umorul nostru, adevăratul umor cu care părea a fi înzestrat doar „omul”, fiindu-ne inoculat din afară, ne-a fost luat. Singurul drept care nu ni s-a luat şi nici nu avea cum pentru că provenea din interior, a fost de a produce calambururi.
La bancuri – glume spontane – se râde sănătos; uneori în hohote.
La calambururi, doar se ricanează. Cu un rânjet complice şi superior; care-l face, pe cel ce le debiteză să se creadă extrem de inteligent, mult deasupra gloatei. Iar pe complici, idem.
 
*
Din aceste cauze posibile de dispariţie a glumelor spontane, care n-ar fi imposibil să apară la un moment dat, prefer bancurile. Şi detest calambururile.
Calambururile – „jocuri de cuvinte”, mai mult sau mai puţin reuşite; de cele mai multe ori, anoste.
Bancurile – „jocuri de limbaj”. În care concluzia (subînţeleasă spontan) dă peste cap premisa (fără să fie un sofism care să demonstreze că „omul este măsura tuturor lucrurilor”), provoacă  un râs din toată inima.
 
Forma superioară, extrem de subtilă, a bancurilor, este cea de tip „koan” din cadrul Zenului. 
 
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului Sixtus
    Sixtus

    Se dedica fiului meu Bobadil. Ca sa vada ca m-am autoplagiat. Ceea ce, evident, e un lucru urat, care nu se face si eu marturisesc spasit ca l-am facut si, culmea, nici nu-mi pasa.

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Maestre, scuze... acum pe bune lasă-l pe poincare să doarmă dar chiar așa? circulând FLOKLORISTIC și nu oricum, chiar din gură-n gură? Yeaks!! Pune-ți baba să-și acordeze o lamă folkoristică peste tufiș ca să-ți limpezească privirea tulburată de atâta floklor

  • imaginea utilizatorului Sixtus
    Sixtus

    Văd că te-ai supărat tare : pe mine, pe baba mea, pe soartă, etc. Vezi că nu face bine nici la ficat, nici la colon, nici la inimă , nici în alte părţi.  Îmi pare rău c-o să te am pe conştiinţă. Aşa că hai să-ţi mai zic una poate ne mai dispunem şi mai uităm de necazuri.

    Ci că se duce turcu’ la gârlă să facă şi el, ca tot omu’, o baie. Când se scălda mai bine îl apucă o nevoie mare de nu se mai putea ţine.  Se dă la fund, scoate ce mai ave ape el, se ciuceşte şi treaba-i gata. Uşurat tinde să se ridice la suprafaţă când simte ceva moale şi lipicios în creştet. Nu-i mai rămâne nimic altceva decât să filosofeze : abia te-am făcut şi mi te-ai şi urcat în cap.

    Si cu asta chiar că termin. Că H. nu-i  locul de spus bancuri şi nici … hai să nu mai zic de-ale tale când te-apucă. Îmi pare rău că te-am scos din sărite. Dar ţi-am mai zis : pornirea şi agresivitatea se întorc la cine trebuie.
     

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Gorune, un singur lucru te rog, anume să nu fi atât de convingător în a mă face să cred că nu ești altceva decât un alt prost dintr-o mie.
    În rest, toate cele bune și pace

  • Cristina Moldoveanu

    Mă întreb dacă ați citit mai multe cărți SF domunle Gorun. Mie nu prea îmi plac, dar am citit nu de mult Sirenele de pe Titan, amară ca orice salată de crudități SF. V-aș întreba dacă merită citită Ghidul autostopistului galactic, despre oameni ”care au construit un calculator pe nume Gândire Profundă pentru a calcula răspunsul la întrebarea supremă despre Viață, Univers și tot Restul. Când, după multe mii de ani, acesta a arătat că răspunsul este 42, Gândire Profundă a prezis că se poate realiza un alt calculator, mai puternic decât el, care să calculeze și întrebarea. ” Și eu m-am născut în 1971 și numărul 42 mi-a dat mult de furcă cu adevărat. Textul dvs. mi-a luminat fruntea. Mulțumesc. 

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe ruginite

bobadil

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele