când nici oglinda nu mai ştie ce să spună

ridurile s-au strâns la sfat descâlcind tăcerile
amintirile bat pas de defilare prin faţa tribunelor goale
uralele duse de vânt sperie porumbeii
adormiţi printre firimituri
 
defileul fricii desparte o taină de alta
aici pe malul ăsta miroase a iarnă viscolită
numai sângele se zbate în scocuri
răsturnând primăveri uitate
 
măştile veneţiene se desprind din palisade
cărămizi măcinate de ani şi frustrări
de sub tencuieli inutile
răsar toate îndoielile
 
oglindă oglijoara,
care-i cel mai frumos vis ce stă să moară?
 


Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele