Despre nimic și ceva pe deasupra

Orice ar spune Aristotel, există o știință care studiază neființa și proprietățile sale esențiale. Și mai există niște oameni, pasionați și pasionali, care studiază, printre altele, neființa, așa cum părea a fi în frumosul Dark Age, încercând să o surprindă, în punctul ei de vulnerabilitate maximă, precum un cavaler glezna domniței, iar în cel mai fericit caz să-i atingă cu buzele încheietura mâinii. Acești oameni se numesc medieviști și se spune că sunt cea mai bună specie de istorici ai culturii occidentale, interesați de băuturi fine, de conversații nocturne, de petreceri cu teme medievale, cu un simț al umorului efervescent și preferințe speciale în materie de artă culinară. (Poți îmbrățișa unul, dacă simți nevoia, aici http://www.newyorker.com/books/page-turner/hug-a-medievalist ).
Să ne imaginăm că un astfel de om posedă o fereastră (sau invers.), cum ar fi o carte, un manuscris medieval, și niște ochi mai buni decât ai Beatricei, de care se îndrăgostise și Horia Roman Patapievici , în perioada pământeană a vieții sale, și vede prin ea curtea unui împărat luminat, la care visase îndelung Augustin și pe care l-am putea numi Carol cel Mare. Și la acea curte mai mulți învățați, astronomi, astrologi, filosofi, teologi, care făceau mereu un cerc, jucând un joc intellectualissimum, de cea mai mare subtilitate, așadar. Și cum cel mai cel dintre filosofii cu barbă se numea Alcuin, jocul se numea și el, simplu, “cercul lui Alcuin.” Cel mai bun jucător al lui Alcuin, Fredegisus (pe care fanii săi, în marea majoritate creștini, îl alintau Nathaniel), a avut într-o seară de vineri probabil misiunea de conduce jocul filosofilor; deși sursele nu confirmă în totalitate, cercetări recente au demonstrat că, alături, în incinta mănăstirii, preacuvioasele surori jucau Brigde sau, conform celei mai controversate ipoteze, Blackjack).
Fredegisus, mai în glumă, mai în serios, a propus un joc nemaijucat, se pare, până în acele timpuri moderne: să întoarcem, zise, lumea cu susul în jos, iar prin “lume” înțelegea, ca toți ceilalți din cerc, lumea argumentării. Să presupunem, împotriva a tot ceea ce cunoaștem noi sau înaintașii noștri, împotriva a tot ceea ce am citit în Biblie și oriunde altundeva, împotriva a tot ceea ce am auzit, învățat și visat noaptea, că nimicul este ceva, sau măcar că ar putea fi. Ce ar putea fi, aceea, nimicul, deci? Cât de prezent ar putea fi? Nu-i așa, pare a spune subtextul lui Fredegisus, la limita faultului metafizic, că nimicul e mult mai prezent între noi decât am dori să recunoaștem? 
O astfel de presupunere, contrară bunului-simț al oricărui metafizician care se respectă, nu e imposibil de făcut. E chiar destul de normală – la fel de normal ca faptul sigur că marele Alcuin scrisese deja o epistolă bucătăresei preaclarului împărat Carol, pentru a-i expune, scolastic, o problemă de ontologie generală. Nimic mai la îndemână așadar! 
Prin urmare, dacă totul e posibil la curte, atunci orice posibilitate se va actualiza, fie în lumea noastră, fie într-un univers paralel. Și Fredegisus, cu dexteritatea sa de gramatician vexat, susține cu DOOM-ul pe masă ( în ediția lui Priscianus și Donatus, ce-i drept), că nimicul nu doar că poate fi ceva, ci că el e marele izvor al lucrurilor din care Dumnezeu a făcut lumea. Și nu doar atât, ci și o plasă invizibilă, care întrețese fiecare punct al ființei noastre și al ființei în general. 
Aceasta nu e un scandal și o nebunie totală? Însuși Fredegisus o recunoaște, de când deschide gura: “Agitatam diutissime ….” (sărăcuțul )
Dar pentru a vedea ce se întâmplă în continuare, cumpărați, sustrageți, împrumutați pentru totdeauna, căutați pe piața neagră, înșelați-vă rudele, ușurați-vă prietenul de o povară, samd, cartea lui Fredegisus, Despre substanța nimicului și a întunericului, un adevărat banchet filosofic, și aplecați-vă în fața acelui bijutier care a muncit îndelung pe fiecare pagină a manuscrisului, același frumos și modest – Florin Crîșmăreanu.


Filozofie

Comentarii

  • Virgil
    imaginea utilizatorului Virgil

    buna dorin. bine ai re-apărut. nu e nevoie să apeși butonul „Atenție Editor” decît dacă textul este trimis în Atelier/Șantier. Și acum mă apuc să citesc textul.

  • francisc
    imaginea utilizatorului francisc

    Bine v-am regăsit!
    Sunt aici câteva note de lectură, entuziaste, ce-i drept, după lectura unui text bine tradus și bine comentat.
    Sper să determine cititorul de filosofie să caute cartea.

  • a.a.a.
    imaginea utilizatorului a.a.a.

    Pare-mi-se c-am mai citit textul, dar în alt spaţiu inter-social. Mi-a plăcut. Titlul e inspirat. Salutări, Cozane!

  • francisc
    imaginea utilizatorului francisc

    Salut, mister A! The love be with you!

  • Mariana - Doina
    imaginea utilizatorului Mariana - Doina

    Convingătoare invitație la lectură!
     

  • bobadil
    imaginea utilizatorului bobadil

    Cât se poate de sincer îmi doresc ca H să redevină un site literar cam asa cum era vechea H și să nu trebuiască să citesc ori de câte ori deschid prima pagină texte pe care nici măcar spațiul virtual nu ar trebui să le suporte sub numele de poezie, proza, U name it... oare de ce Consiliul H nu șterge pur și simplu aceste texte care ne insultă inteligența, spiritul, dragostea pentru literatură, etc??
    Eu mai aștept am încredere că lucrurile vor lua o turnură pozitivă, dar, din nou cât se poate de sincer, aș prefera prima pagină goală decât umplută cu asemenea texte. Deja am dezvoltat un sentiment de teamă de a mai deschide site-ul pentru a nu fi electrocutat din nou cu astfel de .... și aici mă opresc, ca să nu jignesc. Școala are multe clase... există clasa întâi, a doua, apoi ciclul doi, clasa a opta, apoi liceul... de facultate ți ce mai urmează nu mai aduc vorba. Ce citim pe aici? Încercări ale unor elevi de clasa întâia sau îcercări ale unora măcare de ciclul doi? Din nou... sincer... și scuze că am scris comentariul acesta sub postarea ta Cozane (că așa văd că îți mai zic unii...) dar mi s-a părut că și postarea asta a ta este ceva așa, un fel de jumătate de măsură, adică un fel de politica știi tu cui, participă dar nu se bagă.

  • bobadil
    imaginea utilizatorului bobadil

    Scuze de cele câteva typo-s datorate switch-ului pe romanian keyboard... nu am fost pe fază să le corectez la timp, așa cum ar fi trebuit, sper ca ele să nu bagatelizeze mesajul

  • Virgil
    imaginea utilizatorului Virgil

    Andule, nici nu stiu daca ce faci tu aici e cauzat de ipocrizie sau de un anumit tip rar de amnezie. Ma intreb daca tu chiar iti dai seama sau stii cîti oameni care scriau aici au plecat de pe Hermeneia din cauza atacurilor si hartuielilor tale repetate. Probabil iti doresti inchiderea ei definitiva. Probabil ca ti se va indeplini dorinta foarte foarte curind.

  • bobadil
    imaginea utilizatorului bobadil

    Dimpotriva Virgil, eu îmi doresc ca H să progreseze în spațiul literar virtual... și regret că poate modul meu mai frust de a-mi exprima sentimentele (care există, ce să fac, iubesc literatura!) au fost uneori interpretate ca huiduieli, cum spui tu. Nu cred însă că au existat oameni de valoare care nu au mai publicat pe H din cauza mea... Eu niciodată nu am luat în bețe un text bun, poate că am abuzat de atacul la persoană uneori dar numai pe texte slabe... Nu e o scuza, te rog nu o lua ca pe o scuza.
    Mulțumesc.
     

  • francisc
    imaginea utilizatorului francisc

    Acest text este, cum bine s-a zis, o invitatie la lectură. Sunt cateva adnotari in maniera personala privind o carte foarte buna de filosofie medievala. Daca cineva doreste ceva mult mai academic, voi preciza in curand unde va putea citi o recenzie despre aceasta carte. Ar trebui sa apara curand intr-o revista de cultura destul de bine cotată.

    PS: tot bobadil ai rămas, andule

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele