dimineaţa acelei zile de toamnă

 
anii trec rostogolindu-se
ca roata unei căruțe pe un drum de țară
le-am pierdut numărătoarea
nu mai păstrez în memorie
decât dimineaţa acelei zile de toamnă
când ai plecat si m-ai lăsat singură
cu moartea mea
 
la fereastră printre muşcate atârnă amintirile
le îmbrac în grabă pe pielea goală
 toate nopțile se contopesc în una singură
lungă cât brațul unei ghilotine
casele se prind prin fumul lor de cer

partea adormită din mine împleteşte ciorapi de lână 
cealaltă se mută la capătul străzii
cântă
de teamă să nu se prefacă iar în lacrimă
visul şi să doară
 
un zgomot de farfurii sparte scutură trandafirii
 


Comentarii

  • Cristina Moldoveanu

    Un text frumos și blînd ca împletitul ciorapilor de lînă. Pe mine nu m-ai convins că există două părți distincte în tine, fiindcă am impresia că ești un întreg în această poezie, fără discrepanțe. Starea de ușor extaz indefinit exprimată prin lucruri vagi, cum ar fi dimineața aceea și moartea personală sau contopirea nopților într-una se prelungește prin imagini vii precum roțile pe drum sau ciorapii și sentințe dulci-amare - cum ar fi preschimbarea visului în lacrimă sau scuturatul trandafirului din cauza zgomotului. Experiențe și concluzii profund subiective.

  • anna

    multumesc de comentariul tau generos, Cristina.
    cam aberant, dar mereu simt ca in mine exista doua parti care lupta sa-si revendice dreptul de suprematie :) 

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele