Incognito

Îmi plac oamenii care preferă să ierte decît să uite,
oamenii care preferă să înțeleagă decît să știe.
Ei nu întreabă niciodată nimic, doar privesc lumea
cu jumătate de ochi și o ascultă cu jumătate de ureche
chiar dacă au murit demult. Viața lor e prea vie. 

Printre ei erai și tu, incognito, cu ochelarii tăi de soare
cu lentile verde închis, model de damă.
Credeam că erai la fel cu ceilalți,
credeam că rămîne ceva în locul de unde pleci,
precum umbra de cerneală tipografică în jurul literelor,
după ce ediția se perimează și ajunge la anticar.
Credeam că după ce iubești o femeie rămîne ceva din tine în urmă.
Ca aburul deasupra hulubilor albi, doar a unora. 

Credeam că, după ce părăsești o femeie, 
și în tine rămîne ceva, cum ar fi boala bronzului 
pe buzele de pe esplanada cu statui a îndrăgostiților,
lacrimile negre din ochii de marmură ai unui oraș 
cu sîngele tulbure.

Mi-ai spus că nu are rost să păstrez pliculețul de ceai
după ce l-am scufundat o dată în apă clocotită. Cineva cînta 
sonata Patetica pe corzile creierului meu.
În geantă mi-ai lăsat ochelarii de soare. Erai gol și cred că erai bărbat.
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului Sixtus
    Sixtus

    Scrisă într-un moment de graţie, poezia aceasta începe să dea măsura maturităţii autoarei, pe care o urmăresc cum evoluează, cu urcuşuri şi coborâşuri. A înţelege ce-ţi spune tăcerea ascultând doar pe jumătate cum ce se aude îşi trage seva din ceea ce nu (se aude). A vedea nevăzutul, doare un strop din el, în văzut, a înţelege perfect fără să ştii nimic, înseamnă, pur şi simplu revelaţie. Revelaţie pe care se brodează tot restul simbolisticii şi sugestiei textului. Simbolistică şi sugestie pe care nu vreau să le interpretez/comentez pentru că risc să le distrug. Întocmai cum aş diseca o floare, din  care viaţa a dispărut, ca să văd de ce are parfum şi bucură ochiul.  
     

  • Cristina Moldoveanu

    domnule Gorun, mă bucură comentariul dvs. generos. Poezia asta a fost cam buclucașă fiindcă a apărut după ce un tîmpit mi-a intrat în calculator noaptea trecută și a șters-o din fașă. M-am enervat fiindcă era tîrziu, dar am rescris-o deoarece țineam minte cam toate imaginile din textul inițial și ea cerea să se nască. Mulțumesc mult. 

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Un poem generos în prima parte dar obosit, parcă atârnînd de cuvinte ca o gumă de mestecat în cea de-a doua.
    Zici că poate cineva ți-a intrat în calculator și ți-a furat duhul?
    Huh... ai naibii hackeri !
    Ne lovesc până și pe noi, amărâții de poeți și ne fură inspirația numai așa, de-ai naibii

  • Cristina Moldoveanu

    Mulțumesc pentru opinie Bobadil. Corect! Ai naibii hackeri. 

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Sixtus

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele