Site-ul Hermeneia.com și-a încetat activitatea

Pasărea Jar

sub mărul albit de floare
nu găseam rădăcini
căldura începea să dispară
între cer şi pământ
urzea singură
luna

nu caut înţelesuri las pasărea să plângă
jalea acelui cântec te-a făcut să priveşti o clipă înapoi
licărul blând nesfârşit de adânc
ochii tăi să-mi rămână icoană
aş fi vrut în lumina lor lină să mă regăsesc
nu cu tristețe, cu bucurie, că nu vei pleca

dar când Porţile Luminii s-au deschis,
Clopotele Învierii au început să bată
s-au sfărâmat porţile întunericului
în felul tău discret şi firesc
ai păşit pe calea de aur

am rămas printre mărăcini
aceia pe care i-ai ferit din drumul meu însângerând inima ta,
inima, acel sipet în care a ars necurmat
flacăra marii Iubiri,
în lumina ei, ca și cum aș muri,
va trebui să mă nasc

 


Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele