Pmff!...

...

A - Ți-am spus că trebuia să gîndești ca la șah. Cu cinci mutări înainte.
B - Da? Și cum aș fi putut face asta?
A - (dînd din cap dezaprobator a lehamite, apoi privind încruntat și cu fălcile încleștate) Tu chiar îmi pui întrebarea asta? Am senzația că nici nu îți pasă. Ceva e rău cu tine.
B - ...
A – Voi propune să fii scos din contul principal.
B - Ooo, acum totul este despre bani, da?
A - Nu despre bani. E despre încredere. Știi ce e aia? Se pierde. Tu nici măcar nu vrei să îți recunoști erorile. Și vrei să mai avem încredere în tine?!
B - Aaa, acum v-ați pornit cu toții împotriva mea! Cine mai e?
A - Tu crezi că asta este o vendetă, sau un fel de conspirație? Așa o vezi tu. Îți repet, tu nu vrei să îți recunoști erorile. Pentru că de fapt tu nici nu crezi în erori personale.
B – Nu înțeleg de ce ții neaparat să vezi așa lucrurile, de ce transformi totul într-o dramă. Ai o plăcere ciudată în a te erija în cineva ce... nu ești.
A - ... dacă ai crede în posibilitatea erorilor atunci ai fi înțeles că tot ce s-a întîmplat a fost asemenea unor mutări de șah. Iar răspunsul tău a fost de aceeași natură. Iar mutările de șah pot fi mutări corecte, mutări geniale, sau pot fi mutări greșite, catastrofale. Dar pentru că tu nu crezi, nu vrei să crezi, că poți face erori, indiferent ce decizii iei, implicația este că aceste decizii, pentru tine, nu pot fi asemenea mutărilor de șah. Împreună cu tot ceea ce reprezintă ele, în bine sau în rău.
B - ...
A – Și de aceea nici nu îți pui problema că ar trebui, că ar fi trebuit, să planifici în avans. Să gîndești cu cinci mutări înainte. Asta e.
B – Deci, va să zică, pentru că nu mă consider vinovat, asta înseamnă că nu gîndesc strategic? Asta vrei să spui? Nu văd logica.
A – Da, cam așa ceva. Dacă ai accepta necesitatea strategiei atunci ai fi nevoit să vezi și responsabilitatea deciziei. Dar dacă nu vrei să îți asumi absolut nicio responsabilitate atunci vei respinge ideea strategiei. Pentru tine probabil totul este o joacă sau ceva aleator.
B – N-am avut de ales. Nu a existat posibilitate niciunei strategii.
A - ...
B – Lucrurile au fost clare și probabil nici nu ar fi trebuit să încerc.
A – Asta o spui acum. Atunci de ce ai încercat? De ce ai investit? N-a fost și aceea o decizie?
B – Deci, pentru tine, dacă există posibilitatea clară a eșecului, mai bine nici să nu încerc? Hmm. Posibilitatea eșecului există întotdeauna. Cred că ție îți este teamă și să respiri. Cu atît mai puțin să încerci, să riști.
A – Eu risc. Dar fac calcule, planific. Nu mă arunc aiurea. Așa cum faci tu.
B – Tu nu te arunci nicăieri. Nu riști nimic. Tu doar vînezi eșecurile altora. Nu ești decît un vînător de carcase, de cadavre. O hienă.
A – Asta e o ofensă.
B – Mai mare decît ofensa că eu nu gîndesc strategic și nu fac decît să mă arunc aiurea?
A – Are vreo importanță?
B – Pmff!...
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului a.a.a.
    a.a.a.

    Preambul:
    ...Numărul tuturor partidelor posibile de şah este mai mare decât numărul atomilor din univers. Având acces la cele mai performante calculatoare [cel mai performant calculator = 3400 putere de joc --> campionul (uman) mondial actual, Magnus Carlsen = 2850+], până azi, au fost "decodate" orice finaluri de maximum şapte piese (14 - ambele tabere). Cu alte cuvinte, există o dată de bază în care orice poziţie care are 14 piese pe tablă (inlcusiv regii) este decisă de inteligenţa artificială. Până azi, doar o singură mutare iniţială a albului (!) a fost calculată în orice varianţa posibilă şi a fost dată ca pierzătoare (forţat!), anume h4. În 1997, meciul Deep Blue (calculator)  - G. Kasparov (câştigat de D, Blue) a fost considerat începutul dominaţiei inteligenţei artificiale asupra omului.

    ....De ce acest preambul? Pentru că mi se pare imperios nceseară inţelegera complexităţii şahului către esenţă textului, respectiv, o maieutică pragmatică, actuală, socială, reprezentativă naturii noastre şi totuşi atât de externă oricărui context social, adică atât de îndepărtată de particular, deci foarte apropiată de universal. O maieutică în cadrul căreia decizia bazată pe întrebare este un arbore (decizional) de o mărime inimaginabilă, iar urmărule fiecărei decizii reprezintă alţi arbori la fel de imenşi, având la rându-le crengi decizionale.

    ...Mi se pare un text al cărei miză este independentă de noi, dar care, totuşi, ne caracterizează atât de mult... Altfel spus şi în alt ton (ludico-comun), e ca atunci când se vobeşte de mere, mărul face pere, dar are gust de mere. Şi nici cel care gustă şi nici cel care nu gustă nu au dreptate, dar sunt foarte aproape de adevăr. Altfel nu ştiu cum să explic înţelesul (final) şi gustul acestui text. Un gust de mere-pere, evident. De copac... aş vrea eu.

    ....Este un text inteligent: aparent ludic, aparent banal, aparent "moromeţian", aparent satiric, aparent filosofico-cotidian. Dar, pentru mine, este un text pur filosofico-etic, care ridică întrebări etice şi răspunsuri morale, ceea ce construieşte axa sa (a textului) axiologică, iar faptul că nu are orientare (context) nu face decât să multiplice exponentul mizei. Păcat, păcat că acest text nu va fi (îndeajuns) motivul unor polemici. Eu mi-aş dori. 

    ....Felicitări!   

    (e4)

  • imaginea utilizatorului a.a.a.
    a.a.a.

    Am recitit comentariul, aveam câteva erori, le-am modificat, dar era prea târziu. O să postez aici varianta sa finală (dacă se poate şterge prima variantă a comentariului, ar fi perfect). Diferenţe mari, tematice, nu sunt, dar unele de nuanţă, da. Deci:

    Preambul:
    ...Numărul tuturor partidelor posibile de şah este mai mare decât numărul atomilor din univers. Având acces la cele mai performante calculatoare [cel mai performant calculator = 3400 putere de joc --> campionul (uman) mondial actual, Magnus Carlsen = 2850+], până azi, au fost "decodate" orice finaluri de maximum şapte piese (14 - ambele tabere). Cu alte cuvinte, există o dată de bază în care orice poziţie care are 14 piese pe tablă (inlcusiv regii) este decisă (obiectiv!) de inteligenţa artificială. Până azi, doar o singură mutare iniţială a albului (!) a fost calculată în orice variantă posibilă (şi a fost dată ca pierzătoare), anume h4. În 1997, meciul Deep Blue (calculator)  - G. Kasparov (câştigat de D. Blue) a fost considerat începutul dominaţiei inteligenţei artificiale asupra omului în orice domeniu (cucerirea minţii şi a spiritului).

    ....De ce acest preambul? Pentru că mi se pare imperios neceseară înţelegera complexităţii şahului, către esenţă textului: respectiv, o maieutică pragmatică, actual-socială, reprezentativă naturii noastre (omului-pământului şi omului-ideii) şi totuşi atât de externă oricărui context/ grad social, adică atât de îndepărtată de particular, deci foarte apropiată de universal. O maieutică în cadrul căreia decizia bazată pe întrebare este un arbore (decizional) de o mărime inimaginabilă (şahistică), iar urmările fiecărei decizii reprezintă alţi arbori la fel de imenşi, având, la rându-le, crengi decizionale.

    ...Mi se pare un text a cărui miză este independentă de noi, dar care, totuşi, ne caracterizează atât de mult... Altfel spus şi în alt ton (ludico-comun), e ca atunci când se vobeşte de mere, mărul face pere, dar are gust de mere. Şi nici cel care gustă şi nici cel care nu gustă nu au dreptate, dar sunt foarte aproape de adevăr. Altfel nu ştiu cum să explic înţelesul (final) şi gustul acestui text. Un gust de mere-pere, evident. De copac... aş vrea eu.

    ....Este un text inteligent: aparent ludic, aparent banal, aparent "moromeţian", aparent satiric, aparent filosofico-cotidian. Dar, pentru mine, este un text pur filosofico-etic, care ridică întrebări etice şi răspunsuri morale, ceea ce construieşte axa sa (a textului) axiologică, iar faptul că nu are orientare (context) nu face decât să multiplice exponentul mizei. Păcat, păcat că acest text nu va fi (îndeajuns) motivul unor polemici. Eu mi-aş dori. 

    ....Felicitări  

    (e4)

  • imaginea utilizatorului a.a.a.
    a.a.a.

    M-am relogat pentru un p.s: textul mi-a amintit de un film fără succes la public, dar pe care-l consider wow (în top 100 din ce am văzut eu, şi am văzut mii de filme!). Se numeşte The Sunset Limited, făcut după o piesă de teatru. Nu e pentru oricine. Bazat pe dialog, se desfăşoară într-o cameră în care doi oameni (alb/ negru - pesimist/ optimist, deci şahul, cumva, este prezent) discută idei. De văzut.

    http://www.imdb.com/title/tt1510938/

  • imaginea utilizatorului Virgil
    Virgil

    liber la polemica, din punctul meu de vedere. si multumesc pentru apreciere. desi nu ma asteptam.
    comentariul tau m-a facut sa ma gindesc la dificultatea strategiei in orice situatie. si poate si nejustificarea orgoliului cum ca am fi cu ceva mai aproape de posibilitatea de a anticipa. de la brexit pina la gafa bateriei samsung in note 7, sau de la comportamentul lui putin pina la cele mai banale conflicte personale, raminem, se pare, totusi, destul de "vulnerabili la viitor". iata ca am si "coined a new expression" - vulnerabilitatea la viitor.
    dar textul cred ca deschide o polemica si pe alt palier. (la urma urmei mersul inainte este inevitabil, nu putem ramine paralizati de prezent. sau de trecut. desi, daca unii sint ardeleni, se misca probabil de 4 ori mai incet. si desigur, motiveaza ca sint strategici, ca "cujeta" la fiecare mutare ceva mai mult decit ceilalti.) de vreme ce nu putem ramine pe loc, intrebarea este daca curajul de a purcede la actiune este mai important sau gramada de precautie cu care esti dispus sa te asiguri.

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

a.a.a.

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele