Să vii (03)

... dar mai stai, gând năvalnic,
mai dă-mi clipă de odihnă!
Uite..., păsări toate,
rănite-şi atârnă àripi de plumb.
 
Călătorul acesta e singur...,
şi moare -
asfinţitul deja bate la uşă...

***

Gânduri venind, gânduri plecând.
Precum păsări călătoare...
Urme ce se şterg, apoi,
unde orizonturi, toate,
cad firesc unul în altul...
 
Doar tăcerea să rămână,
şi, pe chip, un semn ambiguu
de surpare-n mine însumi...
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului Sixtus
    Sixtus

    După părerea mea, mult balast explicativ care “taie” sugestia. Îmi permit să reformulez textul:

    păsări toate
    rănite-şi atârnă àripi de plumb.

    urme ce se şterg
    orizonturi
    cad firesc unul în altul
     
    asfinţitul deja bate la uşă

    un semn ambiguu
    de surpare în mine însumi
     

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Total de acord cu Sixtus în privința balastului... doar că, în opinia mea desigur, și varianta lui (pornită dintr-o dorință de mai bine, no doubt about it) încă mai are mult din balastul originar, greu ca o pubelă plină cu ciment.
    Eu sugerez următorul text (pentru Sixtus, deoarece nu vreau să oripilez autorul)

    mai stai
    uite
    călătorul moare
    la ușă
     

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele