sacha

poeme cu sacha

am așteptat să se topească toată zăpada
să mă pot întâlni din nou cu sacha, 
cerul să devină o hală dezafectată
ventilele orașului să se oprească,
în acest oraș nu se mai fac decât piese metalice,
ca într-o fabrică veche, chei și cartele care închid 
și deschid inimi.
după o ferestruică, în lumina unei lumănări
cineva scrie un poem polar în care toate literele au devenit jucării.
sacha își scoate inima din pluș, o învelește în metal
cumpără o cheie și o face din nou
să bată. acum are ochii negri, acum se poate uita la oraș 
cu toate luminile lui orbitoare și crude
acum totul este peren și frumos prin ochii lui reci.
 


Comentarii

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    părere? ok... cred că scriitura ta cu sacha e bună, chiar foarte bună! ce voiam eu să zic (pentru că văd că nu te-ai prins din prima :-) era că un epitaf este ceva simplu și cât se poate de metafizic nicidecum ceva atât de locvace ca acest poem (în stilul tău desigur absolut ok dealtfel)

  • aquamarine

    da, am inteles ce spui ( nu de prima data) si cred ca ai drepate, titlul nu e grozav, am  sa ma gandesc la altul. multam frumos!

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.



Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele