siaj II

oglinda

Întotdeauna am disprețuit vulnerabilitatea noastră față de climă și anotimp. Am vrut să cred că totul între noi, mai ales exploziile intime, erau independente de context. În special de contextul fizic. Am privit ca pe un primitivism povestea aceea cu nimfe și fauni. Poate eram naiv. Poate totul este într-adevăr doar chimie, hormoni și presiune atmosferică. Dar oare cine ne poate împiedica să sperăm la mai mult. Era una din după-amiezile acelea pașnice de martie cînd aerul plutește aproape nemișcat în inocența lui vegetală. Număram firișoarele străvezii de pe coapsele tale iar în mintea mea mă străduiam să uit, să nu mai știu unde sînt, în ce oraș, pe ce stradă, în ce casă, în ce cameră. Mă străduiam să elimin din minte absolut totul. Vulnerabilitatea față de context este cea mai cumplită plagă pentru omul postmodern, îți ziceam. Omul rețelelor, omul iluziei de interconectivitate. Familii, triburi, caste, clanuri, națiuni, corporații, secte, partide, cluburi, comunități, rețele. Cînd de fapt acolo, în învălmășeala aceea de damasc și muselină erai doar tu și eu. Și pînă și noi duceam de la o vreme o luptă surdă, ascunsă, împotriva singurătății. Chiar în cele mai intime momente. Alunecau zile. Alunecam noi.
Într-o zi am descoperit că tavanul era o oglindă. A fost ca un șoc pentru mine. Odată cu ea a pătruns o avalanșă de realitate. Too much reality! Și întrebări. Unde sîntem, te-am întrebat brusc. Ai plecat ușor capul și m-ai privit ironic pe sub gene: Unde crezi? Am încercat să îmi amintesc. Zilele se contopiseră însă cu nopțile ca într-un coloid opalescent. Eram acolo prizonierul tău sau erai prizonierul meu...? Mai are vreo importanță, mi-ai răspuns întrebîndu-mă. Ți-am răspuns încurcat: Ce anume? Ai mișcat brusc din cap zîmbind cu buzele strînse: Unde ne aflăm, desigur. Nu tu erai cel care voiai să te eliberezi de context?... Și totuși oglinda aceea era ca o altă realitate care ne privea, ne spiona. Ne invada. Sau poate noi o spionam. Dintr-odată contextul acela pe care îl detestam atît de mult devenisem eu. Tu. Te priveam, mă priveam. Îți priveam mișcările, formele, dar le priveam și în oglindă. Era oare acela voyeurism? Dintr-odată mi s-a făcut un dor aproape deznădăjduit după singurătate. După singurătatea noastră tristă dar sigură. Cuminte în banalul ei. Se făcuse din nou noapte și te-ai întins peste mine încet ca o lavă fierbinte proaspăt ieșită din vulcan. Devenise atît de întuneric încît oglinda dispărea treptat în aerul rece al camerei. Am închis ochii. Tu i-ai deschis.
 


Comentarii

  • Cristina Moldoveanu

    Interesant acest siaj printre oglinzi de toate felurile. În fapt, totul devine oglindă prin alunecarea noastră: Toate lucrurile pipăite, văzute, auzite, etc. păstrează amprenta conștiinței noastre, pe care ne-o redau oglindită în ele însele. Înțeleg orice, dar nu dorul de singurătate. Oricum personajul are substanță proprie, se definește prin gîndurile sale și stările sale sufletești ambigue. ”Vulnerabilitatea față de context” trădează un individ așa zis nevrotic, care nu se mulțumește cu o viață cu orar fix și mese regulate, care nu înțelege că personalitatea unui om nu se poate defini în afara contextului, pe orizontală sau pe verticala axei timpului. Mie mi-a plăcut. 

  • imaginea utilizatorului bobadil
    bobadil

    Mie nu mi-a plăcut... anume deloc! Mai mult, cred că dacă autorul poemelor din ciclul yerba mate crede că aceste siaje (care mie mi se par mai degrabă derapaje într-un decor plin de locuri comune) merită continuate ... atunci eu nu le voi mai deschide... din respect pentru imaginea pe care o am despre inteligența literară a acestui autor. Și îmi asum riscul de a avea o imagine greșită... o prefer în locul acestor banalități.
    Sper să nu mi se ia în nume de rău această părere, așa cum am pățit de o mie de ori

Penițe

- Pentru a putea acorda o peniță trebuie să fii logat și să fi introdus cel puțin un comentariu sub acest text.
- Nu poți acorda decît o singură peniță unui text. Fie de aur, fie ruginită.


Cine a acordat penițe de aur

Cristina Moldoveanu

Cine a acordat penițe ruginite

bobadil

Acțiuni

- Pentru a interacționa cu textul trebuie să fii logat.
- Pentru a putea publica un text aici trebuie să îți deschizi un cont pe Hermeneia.com


Rețele